Tensiuni în Orientul Mijlociu: Iranul își etalează arsenalul de rachete
Conflictul din Orientul Mijlociu riscă să escaladeze, pe fondul tensiunilor crescute cu Statele Unite și Israelul. Un element central al acestei situații este considerabilul arsenal de rachete balistice deținut de Iran, care ridică semne de întrebare cu privire la stabilitatea regională, dar și în afara acesteia. Potrivit experților militari, Teheranul deține cel mai mare arsenal de rachete balistice din zonă.
Arsenalul iranian include rachete balistice cu rază scurtă și medie, rachete de croazieră și o flotă tot mai mare de drone. Aceste sisteme reprezintă coloana vertebrală a strategiei militare de descurajare a Iranului și a capacității sale de proiecție a puterii în regiune. Combinația de rachete și drone complică planificarea apărării aeriene pentru potențialii adversari, crescând complexitatea oricărui conflict.
Rachetele iraniene: o radiografie a capacităților militare
Rachetele balistice rămân cea mai importantă componentă a capacităților militare ale Iranului. Aceste arme propulsate de rachete sunt ghidate în faza inițială a lansării, apoi urmează o traiectorie balistică de mare viteză către țintă. Rachetele balistice cu rază scurtă includ modele precum Shahab-1, Shahab-2, Zolfaghar și Qiam-1, cu raze cuprinse între 300 și 800 de kilometri.
Sistemele cu rază medie includ modelele Shahab-3, Emad, Ghadr-1, Khorramshahr, Sejjil, Kheibar Shekan și Haj Qassem. Unele dintre aceste rachete au o rază estimată de 2.000 – 2.500 de kilometri, ceea ce plasează Israelul și numeroase baze regionale în raza lor de acțiune. Iranul a stabilit oficial o limită de rază de aproximativ 2.000 de kilometri, argumentând că aceasta este suficientă pentru descurajare. Cu toate acestea, guvernele occidentale sugerează că arsenalul ar putea servi ca platformă pentru focoase nucleare, o acuzație respinsă de Teheran.
Pe lângă rachetele balistice, Iranul operează o gamă de rachete de croazieră. Acestea sunt concepute pentru a zbura la altitudine joasă, evitând astfel detectarea radar. Printre sistemele principale se numără Soumar, Ya-Ali, Hoveyzeh, Paveh, Ra’ad și variante ale rachetei Quds. Racheta de croazieră Soumar are o rază estimată între 2.000 și 2.500 de kilometri. Unele sisteme se inspiră din tehnologia rachetei rusești Kh-55, o rachetă de croazieră lansată din aer care poate atinge până la 3.000 de kilometri.
Harta potențialelor ținte europene
Potrivit unei hărți publicate de Ministerul Afacerilor Externe al Israelului, anumite regiuni din Europa ar putea intra în raza maximă estimată a unor rachete balistice iraniene. Analiza se bazează pe estimări ale distanței pe care aceste sisteme ar putea-o parcurge în condiții teoretice. Regiunea estică a Mării Mediterane, inclusiv părți importante din Balcani și din sud-estul Europei, este clar în raza acestor sisteme, potrivit evaluării israeliene. Printre capitalele care ar putea intra în raza acestor rachete se numără Atena (Grecia), Sofia (Bulgaria) și București (România).
De asemenea, zone mai îndepărtate din Europa Centrală și de Est s-ar afla în interiorul razei maxime estimate. Orașe precum Budapesta (Ungaria), Viena (Austria), Varșovia (Polonia) și Bratislava (Slovacia) sunt incluse în această categorie. Analistii subliniază însă că aceste hărți reprezintă estimări teoretice și pot varia în funcție de tipul exact al rachetei, configurația focoaselor sau condițiile de lansare.
Pe fondul acestor tensiuni, Statele Unite au confirmat recent că trimit suplimentar trupe și echipamente în Orientul Mijlociu, ca răspuns la atacurile recente împotriva forțelor americane din regiune.
