În satele bănățene, Săptămâna Mare îmbină smerenia, rugăciunea și postul, însă Joia Mare rămâne momentul în care sacrul se întâlnește cu practici profane: în timp ce în biserici preoții pregătesc Sfânta Împărtășanie pentru tot anul, tinerii aprind focuri pe dealuri sau în cimitire, aducând lumină celor plecați, iar femeile vopsesc ouăle, deoarece vinerea neagră este zi de rugăciune ce însoțește slujba Deniei Domnului.
Tradiții pascale în inima banatului
Arhiereul Timișoarei, părintele Zaharia Peres, mărturisește că Săptămâna Mare începe cu Duminica Floriilor, când bucuria care umplea ulițele satului lasă loc liniștii și bunei-cuviințe, chiar și în rândul copiilor. „În zilele de post, până la Duminica Floriilor, ulițele erau pline de viață, într-un joc ritualic numit „moșii și babele” și care pornea în procesiune prin sat. Obiceiul se mai păstrează în Valea Almăjului”, își amintește acesta. Tinerii îmbrăcați în tot felul de costume – jandarmi, pompieri, moși și babe – purtau măști din pânză albă pentru a nu fi recunoscuți. „Era un adevărat carnaval.”
Înarmați cu nuiele de salcie tăiate de pe malul râului, aceștia colindau satul în fiecare duminică după-amiaza. „Îi alergau pe cei care le ieșeau în cale, bateau glumeț băieții și sărutau fetele. Băieții nu scăpau până nu se costumau și se alăturau procesiunii. Era un obicei frumos”, spune părintele Zaharia. Își amintește că a făcut la fel: „Dacă vedeam că nu am scăpare de la bătaie, mergeam acasă, mă îmbrăcam în cel mai ciudat costum pe care-l găseam, puneam o mască și ieșeam în uliță. De data asta deveneam frați cu ei.” Seara, grupul se aduna la una din casele băieților pentru a povesti și a mânca mere și cartofi copți. „Era multă voioșie”, își amintește el.
Aceste procesiuni de carnaval durau până în Duminica Floriilor, când tot satul mergea la biserică. În ajun, copiii ajutau preotul să pregătească ramurile de salcie, care urmau să fie binecuvântate și împărțite a doua zi.
Focul sacru și lumina învierii
În seara de luni, pe dealul unde se afla o cruce, se aprindeau focuri, anunțând Săptămâna Mare. Mai târziu, sătenii se adunau în jurul focurilor din fața bisericii, tineri și bătrâni deopotrivă, împărtășind povești despre Paște și Înviere.
Joia Mare, lumina căpăta o semnificație simbolică – de la focul din zori de pe mormintele celor trecuți la cele veșnice, la amintirea lui Petru încălzindu-se la foc înainte de a-l renega pe Hristos.
„Seara se pregătea lemn de alun, iar înainte de răsăritul soarelui se aprindea focul în casă”, povestește părintele Zaharia. „Se mergea la cimitir, se tămâiau mormintele, se rostea Tatăl Nostru și se dădeau milostenii pentru morți. Seara, tot satul era în biserică, unde se asculta slujba celor 12 Evanghelii. Când clopotele încetau să mai sune, sunetul ritmat al toacei avea să preia conducerea până în noaptea Învierii.”
Sâmbătă dimineața, după Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, credincioșii așteaptă liniștiți momentul în care noaptea se transformă în Lumină Veșnică. Flacăra luată de la preot este dusă acasă și păstrată tot anul, ca un ocrotitor în furtuni sau greutăți. Strămoșii credeau că în Noaptea Învierii „se deschideau comorile ascunse, iar flăcările se jucau peste acele locuri”, după cum îi spunea bunica părintelui Zaharia.
Omul, spune acesta, s-a născut în lumină, dar a pierdut-o prin neascultarea lui Adam, și a recâștigat-o prin jertfa lui Hristos. „Omul își stinge propria lumină atunci când își pierde speranța în Dumnezeu. Iuda a fost un exemplu. În Lumina Învierii avem iubirea Tatălui pentru Firea omenească, atât de mare încât și-a jertfit Unicul Fiu pentru mântuirea noastră.”
Citându-l pe Mitropolitul Ioan al Banatului, acesta adaugă: „Cel care iubește suferă. Dragostea și jertfa sunt cele mai bune surori. … Dragostea și suferința sunt două lumânări în care trebuie să punem mereu untdelemnul faptelor bune. Cel care iubește și se jertfește va primi mare har de la Hristos cel Înviat.”
Dincolo de obiceiuri și tradiții, spune părintele Zaharia, Lumina a însoțit creștinismul de la naștere până la lumina lumânării așezate la căpătâi celui trecut la cele veșnice, iar Strălucirea Învierii a sfâșiat întunericul, transformându-l în ziua a opta a Luminii veșnice.
Primăria Timișoara a anunțat că, în acest an, începând cu Joia Mare, vor fi organizate evenimente dedicate tradițiilor pascale în mai multe locații din oraș.
