Femeile aflate la vârsta fertilă se pot confrunta cu o afecțiune ginecologică frecventă: fibromul uterin. Acesta se manifestă prin apariția unor formațiuni necanceroase la nivelul uterului. Medicul specialist obstetrică-ginecologie, doctorul Andreas Vythoulkas, oferă detalii despre cauze, simptome și opțiuni de tratament pentru această problemă medicală.
Ce sunt fibroamele uterine
Fibroamele uterine, cunoscute și sub denumirea de leiomioame, sunt tumori benigne care se dezvoltă în mușchii uterului. Deși sunt adesea asimptomatice, ele pot provoca diverse probleme, în funcție de dimensiune, număr și localizare. Multe femei descoperă existența fibroamelor în timpul unui control ginecologic de rutină.
Medicul specialist subliniază că un număr semnificativ de femei pot dezvolta fibroame de-a lungul vieții. Din fericire, majoritatea nu prezintă simptome specifice, iar acestea nu reprezintă, în general, un risc crescut de transformare malignă.
Factori care contribuie la apariția fibromului
Cauzele exacte ale fibromului uterin nu sunt pe deplin elucidate. Totuși, se consideră că mai mulți factori pot influența dezvoltarea acestora. Predispoziția genetică pare să joace un rol important, unele modificări la nivel celular favorizând apariția nodulilor.
De asemenea, istoricul familial poate crește riscul de a dezvolta fibroame. Influența hormonilor feminini, în special a estrogenului și progesteronului, este recunoscută ca un factor important în stimularea creșterii acestora.
Simptome și impactul asupra fertilității
Simptomele fibroamelor uterine pot varia considerabil. Pot include dureri sau senzație de presiune în zona abdominală sau pelviană, menstruații abundente sau prelungite, și urinare frecventă. Unele femei pot experimenta disconfort legat de tranzitul intestinal sau senzația de golire incompletă a vezicii urinare.
Doctorul Vythoulkas menționează că, de obicei, evoluția fibromului este lentă și stabilă. În unele cazuri, mai ales odată cu modificările hormonale, dimensiunile fibromului pot scădea spontan, fără intervenție.
Localizarea fibromului este crucială în evaluarea impactului asupra fertilității. Anumite fibroame pot modifica cavitatea uterină, îngreunând implantarea embrionului sau crescând riscul de pierdere a sarcinii. În alte situații, femeile pot avea sarcini normale dacă formațiunea nu interferează cu dezvoltarea fătului.
În ceea ce privește tratamentul, abordarea este individualizată și depinde de simptome, dimensiunea fibromului și planurile reproductive ale pacientei. Îndepărtarea chirurgicală minim invazivă a fibromului, miomectomie, cu păstrarea uterului, rămâne o soluție eficientă în cazul în care apar simptome sau când este afectată fertilitatea. Terapiile hormonale pot fi utilizate pentru atenuarea simptomelor, dar nu elimină definitiv formațiunea.
