Aurorele de pe Ganymede, cea mai mare lună a lui Jupiter, seamănă cu cele de pe Pământ. Noile observații realizate de sonda spațială Juno a NASA dezvăluie că aceste lumini polare nu sunt doar ovale continue, ci se fragmentează în mici pete luminoase, asemănătoare cu structurile observate în aurorele boreale ale planetei noastre. Descoperirea oferă noi indicii despre modul în care câmpurile magnetice interacționează în sistemul solar.
Structuri similare și mecanisme diferite
În timpul trecerii apropiate a sondei Juno din 7 iulie 2021, au fost obținute cele mai detaliate imagini în ultraviolet ale aurorelor de pe Ganymede. Aceste imagini au permis oamenilor de știință să observe structurile specifice, numite „mărgele”, prezente și în aurorele terestre. Cercetătorii de la Universitatea din Liège, Belgia, au analizat datele, constatând că aceste „mărgele” sunt asociate cu sub-furtuni și furtuni de zori, evenimente care eliberează mari cantități de energie și intensifică activitatea aurorală.
„Structuri similare, cunoscute sub numele de ‘mărgele’, au fost observate în aurorele de pe Pământ și de pe Jupiter, unde sunt asociate cu sub-furtuni și furtuni de zori, reorganizări la scară mare ale magnetosferei care eliberează cantități uriașe de energie și generează o activitate aurorală intensă”, a explicat Alessandro Moirano, cercetător postdoctoral la LPAP. Deși mecanismele de formare sunt diferite, aceste structuri sugerează similitudini interesante între aurorele celor două corpuri cerești.
Diferențe esențiale: sursa energiei și câmpul magnetic
Aurorele apar atunci când particulele încărcate lovesc magnetosfera. Pe Pământ, aceste particule provin de la Soare și sunt direcționate către poli. Aici, ele interacționează cu gazele din atmosferă, creând străluciri colorate. Pe Ganymede, procesul este diferit. Aici, aurorele se formează în urma interacțiunii cu vasta magnetosferă a lui Jupiter, nu cu vântul solar. Ganymede este singura lună cunoscută care are propriul câmp magnetic, un factor-cheie în apariția acestor lumini spectaculoase.
Observațiile anterioare ale aurorelor lui Ganymede erau limitate de rezoluția instrumentelor. Spectrograful ultraviolet al sondei Juno a reușit să detecteze detalii de doar câțiva kilometri, dezvăluind structurile fine. Totuși, timpul scurt petrecut de Juno în apropierea lui Ganymede a împiedicat cercetătorii să determine cât de frecvent apar aceste „mărgele”. Misiunea JUICE a Agenției Spațiale Europene, programată să ajungă la Jupiter în 2031, va oferi noi perspective asupra acestui fenomen.
Rezultatele cercetării au fost publicate în revista Astronomy & Astrophysics.
