Căprioarele folosesc semnale luminoase invizibile pentru oameni
Cercetătorii americani au făcut o descoperire surprinzătoare despre modul în care căprioarele comunică între ele. Studiul arată că marcajele lăsate pe copaci și sol de aceste animale strălucesc în lumină ultravioletă, o radiație invizibilă pentru oameni, dar pe care căprioarele o pot percepe. Această descoperire sugerează că, pe lângă miros, ele ar putea folosi semnale vizuale pentru a-și transmite informații în pădure.
Urmele luminoase din timpul sezonului de împerechere
Studiul s-a concentrat pe masculii de cerb cu coadă albă (Odocoileus virginianus), cunoscuți pentru marcarea teritoriului în timpul sezonului de împerechere, toamna. Ei își freacă coarnele de copaci și sol, lăsând urme olfactive și vizuale. Aceste semne, numite „deer rubs” și „scrapes”, funcționează ca indicatori pentru alți indivizi, avertizând rivalii și atrăgând parteneri. Cercetătorii de la Universitatea din Georgia (UGA) au descoperit că aceste marcaje „strălucesc” în spectrul ultraviolet.
Echipa de cercetare a identificat 109 urme pe copaci și 37 de marcaje pe sol într-o pădure experimentală de 337 de hectare. Au revenit noaptea, folosind lanterne ultraviolete. Lumina ultravioletă utilizată în cercetare a evidențiat faptul că aceste semne sunt vizibile pentru căprioare. „Fotoluminiscența rezultată ar fi vizibilă pentru căprioare, pe baza capacităților vizuale descrise anterior”, au scris autorii studiului.
Mecanismul din spatele „strălucirii”
Nu este clar în ce măsură această strălucire provine din arbori sau din fluidele rămase de la animale. Urina căprioarelor conține porfirine și aminoacizi care reacționează sub lumina ultravioletă, iar fenolii și terpenele eliberate de glandele frontale ale masculilor ar putea avea proprietăți similare. Totodată, atunci când căprioarele deteriorează plantele, ele expun lignina și terpenele din lemn, compuși cunoscuți pentru capacitatea lor de a emite fotoluminiscență.
Pentru a măsura lumina emisă, cercetătorii au folosit un instrument care evaluează iradianța, adică cantitatea de lumină reflectată sau emisă la diferite lungimi de undă dintr-un anumit punct. „Urmele, expuse la 395 și 365 nm, au prezentat valori medii ale iradianței mai mari decât mediul înconjurător și au manifestat fotoluminiscență”, arată studiul.
Conform cercetătorilor, aceste semnale luminoase sunt detectabile de către căprioare cu ajutorul conurilor din retina lor, care sunt sensibile la lungimi de undă scurte și medii. Acest lucru confirmă că vederea lor este adaptată la condițiile de lumină slabă din zori și amurg. Este pentru prima dată când oamenii de știință documentează dovezi că un mamifer folosește fotoluminiscența în mediul său.
Deși nu s-au testat direct modificările comportamentale ale căprioarelor, iradianța urmelor a crescut în același timp cu nivelurile hormonale ale animalelor, iar schimbările comportamentale sunt cunoscute ca apărând pe măsură ce sezonul de reproducere avansează.
