0.dms.mpinteractiv.ro/media/1/1481/21328/23115520/1/mangalia-santier-naval3-mfx.jpg?width=700″ />
Şantierul Naval Mangalia, bijuteria industriei românești de construcții navale, intră în faliment. Creditorii au respins planul de reorganizare, ceea ce înseamnă că activitatea va fi oprită treptat, urmând procedura de lichidare. Decizia afectează direct peste 3.000 de oameni, angajați și furnizori, și ridică semne de întrebare asupra viitorului capacităților industriale strategice ale țării.
O istorie a problemelor
Insolvența șantierului nu este o surpriză. Aceasta a fost deschisă în iunie 2024. Parteneriatul cu grupul olandez DAMEN se încheiase cu un an înainte, în vara lui 2023, compania invocând blocaje decizionale și schimbări legislative. Pierderile financiare se acumulau din 2018, fără a se găsi o soluție viabilă. Statul român, cu o cotă de 51% din acțiuni, nu a reușit să găsească comenzi sau să numească manageri performanți. Profesionalizarea conducerii companiilor publice este un jalon important al Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR) și o prioritate declarată a guvernului, însă în cazul Mangaliei, aceste promisiuni nu s-au concretizat.
Ce urmează pentru Mangalia?
„Societatea va intra într-un proces de faliment și lichidare, însă toate drepturile salariale vor fi respectate“, a declarat PAUL DIETER CÎRLĂNARU, CEO al CITR și administrator judiciar al șantierului. Întrebată ce măsuri vor fi luate, vicepremierul OANA GHEORGHIU a afirmat că România „trebuie să găsească o soluție, un investitor, un partener pentru acest șantier.” În același timp, șantierul nu a fost inclus nici măcar în primul proiect pilot de reformă a companiilor de stat. În contextul în care România vorbește despre creșterea bugetului de apărare la 5% din PIB și despre suveranitate industrială, falimentul Șantierului Naval Mangalia pune sub semnul întrebării capacitatea țării de a-și produce singură navele de război.
Întrebări fără răspuns
Dacă Șantierul Naval Mangalia era o investiție strategică, de ce a fost lăsat să ajungă în această situație? Dacă nu era de importanță strategică, de ce a deținut statul român 51% din acțiuni? Acestea sunt întrebări legitime, care necesită răspunsuri clare din partea autorităților. Dispariția Șantierului Naval Mangalia înseamnă pierderea unor capacități industriale valoroase, inclusiv posibilitatea de a construi corvete, nave de patrulare și alte tipuri de nave militare. Infrastructura, inclusiv docul uscat de mari dimensiuni, nu se poate reconstrui peste noapte.
