Nicolae Ceaușescu, dictatorul României, a ignorat semnalele prăbușirii regimului său, crezând până în ultima clipă că poate sfida istoria. Ambasadorul României în Israel, Radu Ioanid, scoate la iveală, într-o analiză a evenimentelor din decembrie 1989, cum Ceaușescu a fost detronat de oamenii din propria lui gardă. Detaliile, redate mai jos, dezvăluie o tranziție dramatică, cu implicații pentru înțelegerea evenimentelor actuale.
Ultima vizită și primele semne
În decembrie 1989, Ceaușescu efectua o vizită oficială în Teheran, Iran. Acolo, s-a întâlnit cu Liderul Suprem Ali Khamenei și cu președintele Ali Rafsanjani. Semna acorduri economice bilaterale și vizita muzee. Nu știa, însă, că se afla în ultima sa călătorie în străinătate. Cu o zi înainte de plecarea spre Iran, la Timișoara, armata și Securitatea reprimaseră brutal o demonstrație. 72 de protestatari au fost uciși, iar 253 au fost răniți.
Generalul Victor Stănculescu, unul dintre ofițerii responsabili de masacrul de la Timișoara, a jucat un rol-cheie în evenimentele care au urmat. Revenit din Iran, Ceaușescu, șocat de amplificarea protestelor, l-a numit pe Stănculescu ministru al Apărării, ordonându-i să înăbușe revolta cu forța. Stănculescu a ales însă o altă cale.
Trădarea și execuția
Generalul Stănculescu, responsabil de represiunea sângeroasă din Timișoara, a ignorat ordinele lui Ceaușescu. A retras unitățile militare din București și i-a sfătuit pe Ceaușescu și pe soția sa, Elena, să fugă cu elicopterul. Ulterior, Stănculescu a organizat procesul militar și execuția cuplului Ceaușescu, pe 25 decembrie.
Într-un interval de doar opt zile, Stănculescu a trecut de la un executant al regimului comunist la călăul de facto al dictatorului. Această transformare nu a venit de nicăieri. A făcut parte dintr-o serie de evenimente mai ample, precum prăbușirea treptată a Uniunii Sovietice și a regimurilor satelite din Europa de Est. Ceaușescu, însă, a rămas convins că poate izola România de schimbări. Era atât de deconectat, încât, cu o lună înainte de căderea sa, fusese „reales în unanimitate” de Congresul Partidului Comunist.
Lecții pentru prezent
Ceaușescu intenționa să înăbușe orice urmă de disidență și să-și numească un fiu ca succesor. Statele Unite și guvernele occidentale cunoșteau fragilitatea regimului, dar Iranul nu. Republica Islamică a fost surprinsă de îndepărtarea lui Ceaușescu, concediindu-și ambasadorul de la București pentru că nu a raportat realitățile din România. O revoltă populară, alimentată de opresiune, sărăcie și aroganță, a pus capăt domniei lui Ceaușescu. Dar pilonii regimului – armata și Securitatea – au fost cei care au dat lovitura finală.
Radu Ioanid, actualul ambasador al României în Israel și autorul a numeroase cărți despre Holocaustul din România, a lucrat timp de 31 de ani la Muzeul Memorial al Holocaustului din Washington D.C.
