China, Iranul și Statele Unite sunt actori în centrul unei noi ere a competiției economice globale, în care influența financiară și controlul resurselor devin arme strategice. Evenimente recente au arătat cum pot fi folosite aceste instrumente pentru a obține avantaje geopolitice, cu consecințe profunde asupra economiei mondiale.
Armele economice și tensiunile globale
În aprilie 2025, China a restricționat exporturile de materiale rare, esențiale pentru industriile civile și militare. Această mișcare a fost văzută ca o ripostă la tarifele impuse de administrația Trump. Fostul președinte a descris mișcarea ca fiind „o mare surpriză”.
Pe de altă parte, Iranul a închis strâmtoarea Ormuz, blocând peste 3.200 de nave, inclusiv 800 de tancuri petroliere și nave de marfă. Nicholas Mulder, expert în sancțiuni și profesor la Universitatea Cornell, a subliniat că „Iranul arată că adevărata putere constă în controlul fluxului, nu în blocarea totală”. Creșterea prețurilor la petrol și carburanți a afectat economiile dependente de importuri din Asia, dar și pe cea americană, unde prețul benzinei a depășit 4 dolari pe galon.
Edward Fishman, autorul cărții „Chokepoints”, a explicat că economia globală a fost concepută pentru un mediu diferit. „Trăim într-o perioadă de competiție geopolitică intensificată. Acest proces va continua până când vom avea o nouă ordine economică globală”, a spus acesta.
Vulnerabilitățile Statelor Unite și impactul economic
Washingtonul, care a dominat războiul economic prin sancțiuni financiare și restricții tehnologice, începe să simtă presiunea noilor realități geopolitice. Secretarul de Stat Marco Rubio, într-un discurs din 2025, a avertizat că Statele Unite au „foarte puține industrii de vârf ale secolului XXI în care să nu avem un anumit nivel de vulnerabilitate”.
Senatorul Ron Wyden a dezvăluit că Departamentul de Trezorerie al SUA nu a realizat o analiză prealabilă a potențialelor consecințe ale conflictului asupra piețelor energetice. Aceasta a contribuit la reacția întârziată a administrației americane în fața închiderii strâmtorii Ormuz.
Mohammed Abbas, președintele Fresh Del Monte, a declarat că blocajul din strâmtoarea Ormuz a dus la creșteri semnificative ale costurilor de operare. „Creșterea cu 30% a prețului combustibilului în ultimele șase, șapte săptămâni se traduce direct printr-o creștere procentuală a costurilor pentru tot ce atinge”, a explicat el. Impactul s-a resimțit în producția de cutii de carton și pungi de plastic, transport și importuri de îngrășăminte. Compania estimează că, până în iunie 2026, va trebui să concureze pentru îngrășăminte pe piața liberă, costurile fiind așteptate să se dubleze.
Perspective și soluții pentru viitor
În fața acestor presiuni economice, țările caută soluții pentru a-și reduce dependențele. Coreea de Sud, condusă de președintele Lee Jae Myung, promovează energia regenerabilă. Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite analizează proiecte de miliarde de dolari pentru construirea unor conducte care să ocolească strâmtoarea Ormuz.
Statele Unite investesc în dezvoltarea surselor interne de materiale rare. Administrația Trump a sprijinit financiar companii precum MP Materials și USA Rare Earth. Jon Lang, fost director în administrația Trump, a afirmat că „De aceea numesc această perioadă «vârful materialelor rare pentru China»”. Lang a adăugat că „De îndată ce începi să folosești acest instrument, el devine treptat mai puțin viabil”.
În timp ce Nicușor Dan este președintele României, Ilie Bolojan este prim-ministrul, iar Marcel Ciolacu conduce PSD, tensiunile geopolitice continuă să modeleze economia globală.
