Rita Levi-Montalcini: Biologul care a sfidat legile rasiale și a câștigat Nobelul
În 1938, legile rasiale promulgate de regimul fascist al lui Benito Mussolini în Italia au exclus evreii din universități și instituții publice. Printre cei afectați s-a numărat și Rita Levi-Montalcini, un medic și cercetător de renume la Universitatea din Torino, a cărei carieră academică a fost întreruptă peste noapte. Această decizie politică a marcat începutul unei perioade dificile, dar a condus, paradoxal, la descoperiri științifice majore.
Rita Levi-Montalcini s-a născut la Torino, într-o familie evreiască, în 1909. Deși tatăl său, inginer și matematician, avea viziuni tradiționale privind rolul femeilor în societate, Rita a insistat să studieze medicina. A absolvit Facultatea de Medicină din Torino, specializându-se în neurologie și psihiatrie. A lucrat în laboratorul neuroanatomistului Giuseppe Levi, unde a deprins tehnici histologice și metode experimentale pentru studierea sistemului nervos.
Laboratorul improvizat și descoperirea factorului de creștere nervoasă
După excluderea din universitate, Rita Levi-Montalcini a decis să continue cercetarea pe cont propriu. Cu ajutorul fratelui său, arhitect, a amenajat un laborator improvizat în dormitorul casei părintești. A adaptat un incubator de ouă pentru a crește embrioni de pui și a folosit instrumente modificate manual pentru experimente microscopice. Când bombardamentele au început să afecteze Torino, familia s-a refugiat la țară, luând cu ei echipamentele improvizate și cele necesare.
În timpul experimentelor, cercetătoarea a observat un fenomen neobișnuit. Atunci când introducea celule tumorale în embrioni de pui, fibrele nervoase din apropiere începeau să se dezvolte accelerat. Această creștere, care nu era întâmplătoare, a condus la ipoteza că exista un semnal chimic, o substanță capabilă să stimuleze dezvoltarea neuronilor.
În 1944, în contextul persecuțiilor crescânde și al ocupației germane în nordul Italiei, familia a fost nevoită să se ascundă la Florența, sub identități false, pentru a evita deportarea. După război, în 1947, embriologul american Viktor Hamburger a invitat-o să continue experimentele în Statele Unite. Colaborarea cu acesta avea să se transforme într-o carieră de peste treizeci de ani.
Recunoașterea internațională și Premiul Nobel
La St. Louis, împreună cu biochimistul Stanley Cohen, Rita Levi-Montalcini a izolat și caracterizat chimic substanța responsabilă pentru creșterea accelerată a fibrelor nervoase. Această moleculă a fost denumită factorul de creștere nervoasă (NGF), o proteină crucială pentru dezvoltarea și supraviețuirea anumitor celule nervoase.
Descoperirea NGF a deschis un nou domeniu în neurobiologie, studiul mecanismelor moleculare care controlează creșterea și supraviețuirea neuronilor. În 1986, Rita Levi-Montalcini și Stanley Cohen au primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină pentru această descoperire majoră, la aproape patru decenii după primele experimente realizate într-un dormitor transformat în laborator.
Rita Levi-Montalcini, care nu s-a căsătorit și nu a avut copii, a ales să își dedice viața cercetării. A continuat să lucreze activ până la vârsta de peste 90 de ani, a fondat institute de cercetare în Italia și a fost numită senator pe viață în 2001. A murit la Roma, la 30 decembrie 2012, la vârsta de 103 ani. În autobiografia sa, „Elogio dell’imperfezione”, Rita Levi-Montalcini descria anii de izolare nu ca pe o tragedie, ci ca pe o perioadă care i-a oferit libertate intelectuală.
