O coliziune cosmică surprinzătoare: gaura neagră și steaua neutronică s-au ciocnit pe o orbită ovală
În univers, fenomenele cosmice continuă să ne uimească. Astronomii au detectat o fuziune remarcabilă, un eveniment cu totul neobișnuit: o gaură neagră și o stea neutronică s-au ciocnit pe o traiectorie eliptică, o premieră în observațiile de acest gen. Descoperirea, realizată prin intermediul observatoarelor de unde gravitaționale, pune sub semnul întrebării modelele existente despre formarea și evoluția acestor sisteme stelare extreme.
Johannes Kepler, un pionier al astronomiei moderne, a demonstrat acum sute de ani că planetele se deplasează pe orbite eliptice în jurul Soarelui. Deși orbitele circulare sunt considerate „clasice”, cele eliptice sunt frecvente în spațiu. Însă, până acum, coliziunile dintre găurile negre și stelele neutronice observate indicau că acestea se produceau pe orbite circulare, un model care părea să se aplice, în mod constant, în aceste cazuri.
Evenimentul denumit GW200105, localizat la o distanță de aproximativ 910 milioane de ani-lumină, a schimbat totul. Coliziunea dintre cele două corpuri cerești a generat o gaură neagră cu o masă de 13 ori mai mare decât cea a Soarelui. Analiza datelor a indicat, cu o probabilitate de 99,5%, că orbita nu a fost circulară.
Modelele teoretice, puse la încercare
Acest tip de observație obligă oamenii de știință să își reconsidere înțelegerea modului în care găurile negre și stelele neutronice interacționează și se unesc. Cercetătorii sunt de părere că această descoperire oferă indicii valoroase despre modul în care aceste obiecte extreme ajung să fuzioneze. „Ne spune că modelele noastre teoretice sunt incomplete și ridică noi întrebări despre locul din univers în care se nasc astfel de sisteme”, a declarat Dr. Patricia Schmidt, co-autoare a studiului de la Universitatea din Birmingham.
Semnalul detectat de observatoarele de unde gravitaționale reprezintă ultimele clipe ale coliziunii. Dar, în aceste „vibrații” ale spațiului-timp este imprimată o cantitate uriașă de informații. Noile modele pot oferi detalii despre starea sistemului cu mult timp înainte de fuziune.
Implicații privind originea sistemelor stelare binare
Un alt element interesant este forma orbitei, înainte de fuziune. Aceasta sugerează, potrivit oamenilor de știință, că sistemul nu a evoluat singur, ci a fost modelat de interacțiuni gravitaționale cu alte stele, sau poate cu un al treilea obiect. „Orbita excentrică sugerează un loc de naștere într-un mediu în care multe stele interacționează gravitațional”, a explicat Gonzalo Morras, autorul principal al studiului.
Cercetătorii continuă să analizeze datele și să dezvolte noi modele pentru a înțelege mai bine astfel de evenimente catastrofale. Următoarele analize aprofundate ale datelor și a altor evenimente similare ar putea oferi indicii suplimentare despre modul în care se formează și evoluează aceste sisteme extreme.
