Credință sau simplă prezență: un psiholog analizează comportamentul religios în România
România, țara cu una dintre cele mai mari populații ortodoxe din lume, se confruntă cu o întrebare crucială: cât de autentică este trăirea religioasă a românilor? Un psiholog a analizat comportamentul credincioșilor în timpul slujbelor religioase, comparând experiențele din țară cu cele din străinătate și a tras o serie de concluzii.
Haosul din biserici, comparat cu gara de nord
Psihologul Mihai Copăceanu a observat o lipsă de disciplină și respect în timpul slujbelor. Acesta a descris atmosfera din biserici ca fiind agitată și dezorganizată, asemănătoare cu cea din Gara de Nord. Oamenii intră și ies în timpul slujbei fără a ține cont de cei din jur, vorbesc tare, fac fotografii și filmări. Observațiile au fost făcute în timpul slujbelor din Sibiu.
Psihologul a notat că mulți dintre cei prezenți par să fie mai preocupați de aspectul social al evenimentului decât de rugăciune. „Biserica nu este un loc sacru, nu este Casa lui Dumnezeu, este spațiul public în care nu se respectă nicio lege”, a concluzionat acesta. El a criticat, de asemenea, obiceiul de a face fotografii și filmări în timpul slujbelor, considerând că acesta demonstrează lipsa de respect față de spațiul religios.
Diferențe notabile față de practicile din străinătate
Comparând experiențele din România cu cele din alte țări, psihologul a evidențiat un contrast puternic. A participat la slujbe importante în catedrale din Londra, Paris și Vatican, unde a observat o disciplină și un respect mult mai mari pentru spațiul religios.
În Catedrala Sfântul Pavel din Londra, de exemplu, „capacitatea era de 3.500 de persoane, Episcopul Londrei, Lordul Chartres, un intelectual, educat la Cambridge, a avut o predică exemplară. A botezat chiar 10 necreștini. Dar în ditamai catedrala nu se auzea nici musca”. La Vatican, a asistat la slujbe cu 20.000 de oameni, „Nu auzeai decât cântările preoților. Liniște totală. Ca într-un spațiu sacru”.
Ritual fără sens și donații simbolice
Psihologul a observat, de asemenea, o superficialitate în practicarea credinței și a analizat donațiile. Acesta a menționat că în multe biserici rurale există locuri cu plată, iar donațiile sunt adesea simbolice. El a adăugat că, în coșurile pentru donații, a observat predominant bancnote de 1 leu.
Copăceanu a descris comportamentul credincioșilor români ca fiind mai degrabă o activitate socială decât spirituală, observând lipsa de respect pentru regulile de bază. „De privirile tăioase, de bârfe și critici, nu mai aduc vorbă. Bărbații, tot în miezul slujbei, când se văd strigă, dau mâna, mai schimbă două vorbe ”ce mai faci, Gheorghe- bine Petre, nu te-am mai văzut pe la biserică””.
Acesta a subliniat importanța disciplinei și a unei bune organizări în biserici, declarând că este necesar ca preoții să gestioneze mai eficient spațiul religios. Psihologul a vorbit și despre pericolele lumânărilor aprinse în biserică.
În final, psihologul face un apel la comportament creștin autentic, disciplină, respect și smerenie în biserică.
