Crizele din politica externă europeană alimentează presiunile pentru reformă
UE se confruntă cu dificultăți tot mai mari în a-și coordona politica externă, de la gestionarea finanțării pentru Ucraina până la găsirea unui răspuns unitar la conflictul din Iran. Incapacitatea de a lua decizii rapide și eficiente, cauzată de regulile actuale, alimentează apelurile pentru o reformă radicală a modului în care blocul comunitar își desfășoară diplomația. Potrivit unor surse, se pare că sistemul actual este paralizat, iar UE riscă să se marginalizeze pe scena globală.
Germania și Suedia susțin eliminarea dreptului de veto
Un grup tot mai mare de țări, condus de Germania și Suedia, face presiuni pentru limitarea sau chiar eliminarea dreptului de veto național. Acest drept permite unei singure capitale să blocheze acțiunile colective. Oficialii din Germania au declarat că este necesară abolirea principiului unanimității în politica externă și de securitate a UE. Premierul suedez Ulf Kristersson a menționat că discuțiile privind utilizarea votului cu majoritate calificată pentru deciziile de politică externă vor „reapărea” în cadrul întâlnirilor liderilor europeni.
Ungaria, de exemplu, a blocat în repetate rânduri decizii importante. Această situație a sporit îngrijorările, deoarece rezultatele politicii externe a UE ar putea fi blocate de politica internă a unei singure țări. Chiar dacă Viktor Orbán ar pierde puterea, problema de fond ar rămâne. Unanimitatea permite oricărui guvern să joace același rol de blocare. Un deputat spaniol a pledat pentru o reacție rapidă la aceste probleme.
Franța și Belgia se opun schimbărilor
Un alt grup de țări, inclusiv Franța și Belgia, se opune cu fermitate eliminării dreptului de veto. Aceste țări consideră că acesta este esențial pentru protejarea intereselor lor naționale. Premierul belgian Bart De Wever a afirmat că o dezbatere despre regulile de unanimitate ar putea pune UE într-o situație dificilă. Cu toate acestea, există un consens aproape universal în capitalele europene: sistemul actual nu funcționează.
Un oficial european a menționat sancțiunile împotriva coloniștilor din Cisiordania ca exemplu de eșec. Unul dintre funcționari a menționat că, deși 26 din 27 de țări susțin sancțiunile, Ungaria blochează implementarea lor. Tensiunile instituționale recente au amplificat sentimentul de nemulțumire. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și șefa diplomației UE, Kaja Kallas, s-au confruntat cu privire la cine ar trebui să preia conducerea în politica externă.
Propuneri de schimbare și perspective de viitor
Mai multe grupuri de reflecție și partide politice se mobilizează pentru a modera dezbaterea. Partidul Popular European a propus înlocuirea șefului politicii externe a UE cu un „ministru de externe al UE” și înființarea unui Consiliu de Securitate. Stefan Lehne, cercetător principal la Carnegie Endowment, a pledat pentru schimbări structurale similare. El a subliniat că lipsa de inovație în acest domeniu este cel puțin ciudată.
Discuțiile sunt deja în curs. Schimburi „informale, la nivel înalt” au loc între statele membre. Se explorează posibile soluții, inclusiv acordarea unei importanțe mai mari politicii externe în cadrul reuniunilor Coreper și reformarea SEAE. Adevărata problemă este unanimitatea. Un diplomat european a povestit cum ministrul ungar Péter Szijjártó a fost surprins să constate că nu se mai aplică unanimitatea în Consiliul Energiei.
Partidul Popular European prezintă propuneri pentru remodelarea arhitecturii politicii externe a UE. Acesta solicită, în manifestul său pentru 2024, înlocuirea șefului politicii externe a UE cu un „ministru de externe al UE, în calitate de vicepreședinte al Comisiei Europene” și înființarea unui Consiliu de Securitate, care să includă parteneri precum Regatul Unit, Norvegia și Islanda.
