La 50 de ani de la nota de 10 perfectă a Nadiei Comăneci, sârbii își pun întrebări despre „crearea” zeiței
La 18 iulie se împlinesc 50 de ani de la momentul istoric când Nadia Comăneci a primit prima notă de 10 din istoria gimnasticii la Jocurile Olimpice. Cu această ocazie, presa sârbă analizează contextul și modul în care a fost „creată” gimnasta română. Anca Grigoraș, medaliată cu argint la Jocurile Olimpice din 1976, a oferit detalii despre pașii care au condus la succesul Nadiei.
Un puzzle perfect asamblat: România, protagonistă în gimnastica mondială
România a devenit o forță în gimnastica feminină începând cu Jocurile Olimpice de la Melbourne din 1956. Echipa feminină de gimnastică a obținut medalia de bronz, un rezultat remarcabil. Elena Leuștean a adus României prima medalie individuală, tot bronz, la proba de sol.
După rezultate promițătoare la Roma și o clasare mai modestă la Tokyo, România a ratat calificarea la Jocurile Olimpice de la Mexico City. Acesta a fost un semnal de alarmă care a dus la inițierea unui proiect ambițios. Maria Simionescu a pus bazele unui plan pentru a reuni cele mai talentate gimnaste, antrenori de renume și cele mai bune condiții de pregătire.
Onești, centrul de excelență: condiții, oameni și ambiții
Maria Simionescu, antrenoare și arbitru internațional, a recrutat experți din diferite orașe ale țării pentru a crea un centru de excelență la Onești. Antrenorii au primit apartamente, iar partenerii lor au fost angajați. Soțul Mariei Simionescu a fost numit director al școlii.
Maria Simionescu și-a dorit să demonstreze că se pot obține performanțe remarcabile chiar și în locuri fără tradiție în gimnastică. „Cu oameni entuziaști și pricepuți – antrenori, profesori, tehnicieni – am obținut rezultatele pe care ni le-am dorit. Am perseverat și am câștigat”, declara Maria Simionescu în cartea „Nadia Comăneci și Echipa de Aur”.
Cursurile de balet au fost introduse în cadrul antrenamentelor, sub îndrumarea Mariei Simionescu. Anca Grigoraș a remarcat că „a fost o centralizare mult contestată. După aceea, s-a numit mereu centralizare, iar acum încercăm cu toții să descentralizăm, dar toată lumea a adoptat modelul nostru.”
Bela și Marta Karoly au fost, de asemenea, atrași la Onești. Marta Karoly era specializată în gimnastică, în timp ce Bela, cu experiență în atletism și handbal, și-a format propriul grup de gimnaste.
Anca Grigoraș o întâlnește pe Nadia în sala de sport din Onești. „Când o întâlneai, vedeai ceva special, ieșea în evidență printre toate fetele. Toate erau drăguțe, dar ea era uimitoare. Era ca o păpușă vie și îmi plăcea să o privesc pentru că talentul ei extraordinar era clar vizibil”, povestește Grigoraș.
Anca Grigoraș a menționat că Bela Karoly a recunoscut că fetele care se pregăteau la București nu erau la fel de dedicate ca cele de la Onești.
La Jocurile Olimpice de la Montreal, în 1976, Nadia Comăneci a făcut istorie, obținând prima notă de 10 din istoria gimnasticii.
