Fungicidele din agricultură, o amenințare pe termen lung pentru sănătate? Un studiu arată efecte nocive până la a 20-a generație
Cercetătorii au descoperit că expunerea la un fungicid utilizat în agricultură poate avea efecte nocive asupra sănătății pe termen lung, afectând chiar și generațiile următoare. Un studiu realizat pe șobolani a arătat că o singură expunere la vinclozolin, o substanță activă din fungicide, în timpul sarcinii poate crește riscul de apariție a unor boli la urmași, efectele persistând timp de până la 20 de generații. Rezultatele cercetării sugerează că modificările produse de expunerea la anumite substanțe chimice pot fi transmise prin mecanisme epigenetice, influențând modul în care genele sunt activate sau dezactivate.
Mecanismul epigenetic: Cum funcționează transmiterea efectelor
Studiul, coordonat de profesorul Michael Skinner de la Universitatea de Stat din Washington, a investigat modul în care factorii de mediu pot influența moștenirea biologică. Potrivit cercetătorului, efectele pot apărea deoarece substanța afectează linia germinală, adică celulele din care se formează spermatozoizii și ovulele. „În esență, atunci când o femelă gestantă este expusă, și fătul este expus. Iar linia germinală din interiorul fătului este, la rândul ei, expusă. Din acel moment, efectele pot apărea la urmași și la generațiile următoare”, a explicat Skinner. Cercetătorii au observat că acest tip de modificări nu schimbă secvența ADN, ci modul în care organismul „citește” genele. Fenomenul este cunoscut sub numele de moștenire epigenetică transgenerațională, influențând riscul de a dezvolta anumite boli.
Probleme de sănătate și evoluția lor în timp
În cadrul cercetării, oamenii de știință au urmărit mai întâi efectele timp de zece generații, observând că riscul de boală rămâne ridicat. Ulterior, au extins analiza până la 20 de generații. Animalele din liniile afectate au prezentat probleme la nivelul rinichilor, prostatei, testiculelor și ovarelor. Mai mult, în generațiile mai târzii au apărut complicații severe în timpul nașterii. „Prezența bolii a rămas în mare parte constantă, dar în jurul generației a 15-a am început să vedem o agravare a situației. În generațiile 16, 17 și 18 boala a devenit foarte pronunțată, iar uneori fie mama, fie puii mureau în timpul nașterii”, a precizat Skinner.
Deși rezultatele provin din experimente pe animale și nu demonstrează direct că același proces are loc la oameni, cercetătorii consideră că studiile pe mamifere pot oferi indicii importante despre modul în care substanțele chimice din mediul modern ar putea influența sănătatea pe termen lung. În contextul actual, în care 20 de generații pot trece în doar câțiva ani la șobolani, iar la oameni aceeași perioadă s-ar întinde pe câteva sute de ani, cercetătorii cred că studiile epigenetice ar putea ajuta medicina să identifice riscurile mai devreme și să dezvolte strategii de prevenție. În acest sens, oamenii de știință au concluzionat că „acest studiu arată că problema nu va dispărea de la sine. Dar putem folosi epigenetica pentru a trece de la medicina reactivă la medicina preventivă”.
