Grăsimile, cheia PARKINSON? Studiul care schimbă tot despre boală

O enzimă, țintă potențială în lupta împotriva bolii Parkinson

O nouă cercetare aduce vești promițătoare în lupta cu boala Parkinson. O enzimă implicată în producerea grăsimilor ar putea juca un rol crucial în agravarea leziunilor neuronale asociate acestei afecțiuni. Studiul sugerează că această enzimă ar putea deveni o țintă pentru dezvoltarea unor noi tratamente.

Mecanism identificat în celulele nervoase

Cercetătorii au identificat un mecanism prin care procesele metabolice din celulele nervoase pot influența evoluția bolii Parkinson. Rezultatele indică faptul că anumite enzime implicate în metabolismul grăsimilor pot amplifica afectarea celulară asociată acestei boli. Studiul a fost realizat de o echipă de cercetători de la Nanyang Technological University din Singapore.

Enzima glicerol-3-fosfat aciltransferază (GPAT) poate intensifica efectele toxice ale alfa-sinucleinei, o proteină care se acumulează în creierul pacienților cu Parkinson. Acest efect apare prin modificarea modului în care celulele nervoase procesează grăsimile. În experimente de laborator, reducerea activității GPAT a dus la scăderea afectării celulelor nervoase, atât în cazul musculițelor de oțet, cât și în celule cerebrale de șoarece cultivate în laborator.

Experimente promițătoare și posibile tratamente

În interiorul celulelor, mitocondriile, structuri responsabile pentru producerea de energie, au fost afectate de activitatea GPAT. Această enzimă contribuie la deteriorarea acestor structuri și reduce capacitatea celulelor de a produce energie, ceea ce agravează efectele alfa-sinucleinei. Cercetătorii au folosit musculițe modificate genetic pentru a studia efectele enzimei. Pe măsură ce îmbătrâneau, aceste organisme au dezvoltat simptome similare bolii, inclusiv tulburări de mișcare.

Analiza genetică a identificat gene implicate în toxicitatea indusă de alfa-sinucleină. Gena mino a avut un efect semnificativ asupra simptomelor și codifică enzima GPAT. Reducerea activității acestei gene a fost asociată cu o pierdere mai mică de celule nervoase și cu ameliorarea funcției motorii, în timp ce creşterea activităţii a agravat simptomele. Cercetătorii au testat un compus numit FSG67, care inhibă activitatea GPAT. Administrarea acestui compus a redus efectele nocive ale alfa-sinucleinei în musculițe și în celulele de șoarece.

Implicații pentru viitor și cercetări suplimentare

Rezultatele sugerează că țintirea metabolismului grăsimilor ar putea reprezenta o strategie terapeutică în boala Parkinson. Cercetările viitoare vor viza confirmarea acestor rezultate și explorarea dezvoltării unor inhibitori ai GPAT ca potențiale opțiuni terapeutice. În prezent, nu există tratamente care să modifice evoluția bolii Parkinson.

Stefan Munteanu

Autor

Lasa un comentariu