Hubble surprinde dezintegrarea unei comete în Sistemul Solar
Un eveniment cosmic spectaculos a fost surprins de Telescopul Spațial Hubble spre finalul anului trecut: dezintegrarea unei comete în timp ce traversa Sistemul Solar. Din „noroc incredibil”, telescopul a fost îndreptat exact spre punctul în care cometa, inițial o țintă mai veche, a început să se fragmenteze. Observațiile oferă o privire detaliată asupra procesului de dezintegrare, oferind cercetătorilor date valoroase despre comportamentul cometelor.
Cometa C/2025 K1 (ATLAS), pe scurt K1, a fost descoperită în mai 2025. Cu un diametru de aproximativ 8 kilometri și o compoziție neobișnuită, cu un conținut scăzut de carbon, cometa a atras rapid atenția astronomilor. Pe 8 octombrie 2025, K1 a ajuns la periheliu, punctul cel mai apropiat de Soare, situat la circa 49 de milioane de kilometri. Apropierile de Soare de o asemenea intensitate sunt adesea fatale pentru comete, însă inițial, K1 părea să fi supraviețuit.
Fragmentele cometei și misterul strălucirii
La începutul lunii noiembrie 2025, a început fragmentarea cometei K1. Telescoapele de pe Pământ, dar mai ales Hubble, au observat cu atenție fenomenul. Astronomii încercau să observe o altă cometă, moment în care au fost nevoiți să-și schimbe ținta. „Uneori, cea mai bună știință se face din întâmplare. A trebuit să alegem o altă țintă, iar în momentul observației, cometa chiar s-a destrămat, o șansă extrem de mică”, a declarat John Noonan.
Imaginile capturate de Hubble arată cum K1 s-a spart în cel puțin patru fragmente, fiecare cu propria coamă, norul de gaz și praf din jurul nucleului. Unul dintre aceste fragmente s-a rupt ulterior în bucăți și mai mici. Observațiile oferă o oportunitate rară de a studia procesul de dezintegrare de aproape.
Rezultatele cercetărilor au evidențiat un aspect neașteptat. A fost identificat un decalaj între momentul în care cometa s-a rupt și momentul în care a devenit mai luminoasă pentru observatorii de pe Pământ. Pentru a explica acest fenomen, cercetătorii au propus două ipoteze: fie un strat de praf acoperă inițial gheața și trebuie îndepărtat înainte de apariția strălucirii, fie căldura pătrunde treptat sub suprafață, acumulând presiune până la o erupție care aruncă praf în spațiu.
O observație rară cu repercusiuni în cercetare
„Niciodată până acum Hubble nu a surprins o cometă în fragmentare atât de aproape de momentul în care s-a produs. De obicei, observațiile vin la săptămâni distanță. Aici vorbim de doar câteva zile”, a menționat Noonan. Studiul acestui eveniment cosmic este extrem de valoros, datorită posibilității de a reconstrui în detaliu momentul fragmentării și de a urmări traiectoriile resturilor.
Cometa K1 nu mai există ca obiect unitar. S-a transformat într-un nor de fragmente situat la aproximativ 400 de milioane de kilometri de Pământ și se îndreaptă spre exteriorul Sistemului Solar, fără a mai reveni vreodată. Studiul a fost publicat în revista științifică Icarus.
