Cu ocazia Săptămânii Luminate, tradițiile străvechi ale românilor revin în prim-plan, relevând o legătură profundă cu credința și cu cei trecuți în neființă. Obiceiurile legate de Paștele Blajinilor și de sărbătoarea Izvorul Tămăduirii sunt încă vii în multe comunități, păstrând vie moștenirea culturală. Ciprian Voicilă, sociolog la Muzeul Țăranului Român, a oferit detalii despre semnificația acestor zile speciale pentru români.
Semnificația Săptămânii Luminate pentru țăranul român
Săptămâna Luminată avea o importanță majoră pentru țăranul român, fiecare zi fiind considerată sacră. Oamenii opreau lucrul în gospodărie, crezând că Dumnezeu le va proteja vitele, recoltele și tot ceea ce aveau, ferindu-le de primejdii. Vinerea din Săptămâna Luminată este dedicată sărbătorii Izvorul Tămăduirii. Femeile refăceau pasca și vopseau ouă, pe care le sfințeau în sâmbăta dinaintea Duminicii Tomii, urmând apoi să le împartă pentru sufletele celor adormiți.
Un alt moment crucial este Paștele Blajinilor, celebrat, în funcție de regiune, fie în Duminica Tomii, fie în lunea de după aceasta. Obiceiul supraviețuiește, chiar și în mediul urban. În Buzău, de exemplu, oamenii merg la cimitir cu ouă roșii, cozonac, pască și vin, participând, prin această comuniune, la bucuria Învierii. Se depănă amintiri despre cei plecați, exprimând credința în legătura cu cei trecuți în lumea de dincolo. Se mânâncă și se bea în memoria lor, considerând că astfel sunt prezenți fizic la sărbătoarea Învierii.
Blajinii: ființe mitice și spiritele morților
Cuvântul „blajini” are două înțelesuri. În mitologia românească, blajinii sunt ființe mitice, descriși în cartea „Datinile și credințele poporului român” de Elena Niculiță Voronca. Ei locuiesc într-o lume subterană și sunt cunoscuți pentru bunătatea, blândețea și evlavia lor. Postesc continuu, se roagă fără încetare și nu au calendar. În Bucovina și Moldova, oamenii credeau că blajinii nu știu când are loc Paștele, neavând calendar.
În tradiție, gospodinele obișnuiau să arunce cojile de ouă într-o apă curgătoare, crezând că vor ajunge în Apa Sâmbetei, unde blajinii le vor primi și se vor bucura de Înviere. În unele legende, cojile se transformau miraculos în hrană pentru ei. În ultimul secol, blajinii au fost asimilați cu cei din neamul nostru care au trecut în lumea de dincolo, fiind comemorați în cadrul cultului funerar.
Rânduieli specifice în Săptămâna Luminată
În Săptămâna Luminată, credincioșii păstrează o serie de obiceiuri. De la noaptea pascală până la Înălțare, se salută cu „Hristos a Înviat!” și se răspunde cu „Adevărat a Înviat!”. Nu se mai cântă Axionul, ci cântarea „Îngerul a strigat”. Rugăciunile de dimineață și de seară sunt înlocuite cu Ceasurile Paștilor. Până la Rusalii nu se mai rostește rugăciunea „Împărate ceresc”. La masă, se spune de trei ori „Hristos a Înviat…”, iar la final, „Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime…”. Nu se îngenunchează și nu se fac metanii. Zilele de miercuri și vineri sunt „cu harți”, având dezlegare la pește. Parastasele sunt reluate după Duminica Tomii.
În vinerea din Săptămâna Luminată, de Izvorul Tămăduirii, are loc slujba sfințirii apei.
