De la uzine în Iran la Logan-uri asamblate: o privire în trecutul și prezentul relațiilor româno-iraniene
Cu 50 de ani în urmă, inginerii români construiau uzine în Iran, iar produsele fabricate ajungeau și în țara noastră. Acum, legăturile economice dintre România și Iran au fost reconfigurate, trecând prin diverse etape, de la importul de fructe exotice la asamblarea de mașini. Istoricul Dragoș Becheru, autorul unei cărți recente despre relațiile României cu marile țări producătoare de petrol, explică parcursul acestor relații.
De la negustori persani la relații diplomatice: începuturile unei legături
Cu secole în urmă, comerțul dintre Persia și teritoriile românești avea un caracter aparte. Marea Neagră era considerată un „lac otoman”, iar țările române reprezentau un punct de tranzit. „Cronicarul Paul de Alep scria în a doua parte a secolului XVII că minereul de cupru din zona noastră era un bun de interes pentru negustorii persani”, spune Dragoș Becheru.
Comerțul autohton cu negustorii din Persia a început să se dezvolte după 1821, odată cu dispariția monopolului otoman. În porturile Brăila și Galați, au apărut primii negustori persani. Aceștia ofereau textile, produse artizanale, bijuterii, dar și aur și pietre prețioase. Relațiile diplomatice între Regatul României și Persia au fost stabilite oficial în 1902. Pe măsură ce relațiile se consolidau, reprezentanți ai elitelor românești călătoreau în Persia, scriind despre această țară îndepărtată și stârnind fascinația în societatea românească.
Petrolul, curmalele și Logan-urile: evoluția schimburilor comerciale
În anii ’30, pe fondul schimbărilor geopolitice, România și Persia se aflau pe locurile 4 și, respectiv, 5 în lume la producția de petrol. În acea perioadă, din Iran ajungeau în România fructe exotice, cum ar fi curmalele, smochinele și citricele, în cantități mici, destinate în special elitelor. După cel de-al Doilea Război Mondial, relațiile bilaterale au evoluat, cu un accent tot mai mare pe cooperarea economică.
Un capitol important în istoria relațiilor româno-iraniene îl reprezintă fabricile construite de inginerii români în Iran în anii ’70. „România a construit fabrici de tractoare, de mobilă, de produse clorosodice și, ironia sorții, iranienii încep să exporte către România produsele finite ale acelor fabrici pe care noi le construisem la ei”, explică istoricul. În anii 2000, în Iran au fost asamblate mașini Dacia, vândute sub marca Renault, cum ar fi Logan și Sandero.
În prezent, din cauza sancțiunilor internaționale, comerțul direct cu Iranul este limitat. „Până anul trecut se mai găseau unele produse iraniene pe la noi, erau curmale, erau și covoare persane la diverși furnizori care le mai aveau pe stoc. Nu se pot aduce însă unele noi, pentru că nu mai există transporturi directe”, menționează Dragoș Becheru.
În contextul actual, istoria relațiilor bilaterale cu Iranul este într-un punct de cumpănă. Potrivit lui Dragoș Becheru, „România trebuie să prezinte inițiative față de puterea de la Teheran”.
