Cooperarea economică dintre România și Iran, odinioară vibrantă, a fost umbrită de umbrele conflictului din Orientul Mijlociu, lăsând în urmă pagini tragice în istoria marinarilor români. Rafinăria Petromidia, construită inițial pentru a procesa petrol iranian, a fost un simbol al legăturilor strânse dintre cele două țări. Relațiile bilaterale au fost extinse, cu fabrici mixte de tractoare la Tabriz, ferme comune de bumbac și ingineri români implicați în electrificarea Iranului în anii ’70.
Revoluția Islamică și transformarea relațiilor
Revoluția Islamică din 1979 a marcat o schimbare de paradigmă. Relațiile cu șahul Reza Pahlavi, un aliat apropiat al dictatorului Nicolae Ceaușescu, au devenit mai dificile după detronarea acestuia. Războiul dintre Irak și Iran, izbucnit în septembrie 1980, a amplificat tensiunile, România fiind prinsă la mijloc. Cauzele conflictului au fost multiple, de la dispute teritoriale în jurul fluviului Shatt al-Arab până la ambițiile regionale ale liderului irakian Saddam Hussein. Presiunea internațională a crescut pe măsură ce conflictul se intensifica.
Cargoul „Olănești” și atacurile navale
Cargoul „Olănești” a fost printre primele victime ale conflictului. Nava, încărcată cu carton, hârtie și cherestea, a fost atacată în portul Khorramshahr, pe partea iraniană a fluviului, chiar în primele zile ale războiului. Marinarii au fost prinși într-un tir inuman, atât din partea forțelor irakiene, cât și din partea forțelor iraniene. Echipajul a fost supus atacurilor repetate.
Pe 2 octombrie, un proiectil incendiar tras de irakieni a lovit nava. Pe 4 octombrie, tancuri irakiene au pătruns în port, iar „Olănești” a fost lovită de trei proiectile, provocând daune considerabile. În aceeași zi, cheul de lemn a fost incendiat, ceea ce a făcut ca nava să se desprindă de acesta. Pe 7 octombrie, bombardamentele au continuat, iar marinarii au fost martorii unor scene de groază, cu nave și echipaje distruse. Comandantul navei, Sandu Torcaciu, a ordonat abandonarea vasului.
Echipajul s-a refugiat pe malul irakian, unde combatanții irakieni i-au primit fără ostilitate.
„Marinarii se aruncau în apă și se îndreptau spre malul irakian. Asupra lor se trăgea cu artileria. Menționez că nava am părăsit-o în momentul cînd am fost siguri că nu se mai poate face nimic.”, a declarat Petre I. Urum, șef-mecanic.
Atacuri repetate și consecințe tragice
Un alt caz dramatic a fost cel al cargoului „Fundulea”, atacat în strâmtoarea Ormuz în 1987. Nava, transportând marmură către Kuweit, a fost lovită de rachetele unei nave militare iraniene. Căpitanul Radu Lupu a murit din cauza rănilor la un spital din Elveția. Incidentul a fost secretizat de autoritățile comuniste, iar atacul a fost interpretat, în mediile maritime, ca un avertisment legat de acordurile de livrare de arme ale României cu Irakul.
Atacurile au continuat, în 1988, cargoul „Plătărești” fiind bombardat în același context. Incidentele au fost, de asemenea, ținute secrete pentru a nu periclita relațiile cu Iranul. Pe fondul „Războiului Petrolierelor”, tensiunile dintre cele două țări au culminat cu pierderi de vieți omenești și pagube materiale. Războiul, încheiat cu revenirea la granițele inițiale, a lăsat în urmă cicatrici adânci.
