Iranul intră în negocierile cu SUA de pe o poziție de forță, susținută de o delegație impresionantă, cu mize economice și strategice majore, conform analizei Ioanei Constantin-Bercean, cercetător la Institutul de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale “Ion I.C. Brătianu” al Academiei Române. Negocierile, care au loc la Islamabad, vor testa capacitatea de negociere a ambelor părți.
O delegație iraniană puternică
Delegația iraniană, cu numeroși membri afiliați Gardienilor Revoluției (IRGC), pare să indice o abordare fermă. Din cele șapte persoane cu roluri cheie, majoritatea au legături strânse cu IRGC. Această componență sugerează o strategie de negociere bine structurată, cu accent pe interesele economice, militare, politice și juridice. Delegația, condusă de înalți oficiali, nu este una exploratorie, ci una hotărâtă să obțină un acord favorabil pe termen mediu și lung.
Numirea vicepreședintelui american JD Vance în fruntea delegației SUA a fost interpretată diferit. Unii văd în el o figură mai puțin agresivă, în timp ce alții consideră numirea un test pentru capacitățile sale diplomatice. Experiența vastă de negociere a lui Abbas Araghchi și Ali Bagheri Kani, mai ales în domeniul nuclear, respectiv prezența lui Mohammad Ali Jafari, cu experiența sa militară, adaugă greutate delegației iraniene. Mai mult, participarea guvernatorului Băncii Centrale indică o prioritate clară: ridicarea sancțiunilor.
Miză majoră: Ridicarea sancțiunilor și libanul
Prezența membrilor cu experiență în diplomația nucleară și a unor figuri militare de prim rang subliniază importanța temelor de discuție. Iranul pare să vizeze ridicarea sancțiunilor economice, o prioritate majoră. În același timp, conflictul din Liban, unde atacurile israeliene au provocat sute de victime, complică negocierile. Vicepreședintele Vance a recunoscut o „neînțelegere legitimă” cu privire la problema libaneză, sugerând potențiale tensiuni.
Discuțiile dintre Statele Unite și Iran vor avea loc în contextul în care ambele părți au interese strategice. Iranul pare să utilizeze controlul asupra Strâmtorii Ormuz ca instrument de negociere. Acesta exercită o presiune economică, menită să influențeze poziția Statelor Unite. Interesantă este și prezența ministrului saudit de finanțe la Islamabad, reflectând potențialul de influență regională a acestor negocieri.
