Pe străzile Teheranului, comunitatea armeană își păstrează tradițiile, chiar și sub umbra restricțiilor sociale și a tensiunilor geopolitice. Articolul explorează viața armenilor din Iran, evidențiind aspecte culturale, economice și religioase. Oameni cu povești de viață complexe, cu speranțe și dezamăgiri.
Credință și comunitate în umbra războiului
Catedrala Sfântul Sarkis, un simbol al comunității armene din Teheran, este locul unde credincioșii se adună la sărbătorile importante. Paștele, ca în fiecare an, a fost celebrat cu ouă vopsite și dulciuri tradiționale, chiar și în contextul actual. Tinerii armeni sunt tot mai puțini în capitala iraniană, mulți alegând să plece în Armenia, Europa sau Statele Unite, din cauza problemelor economice.
Un manager de hotel armean relata că, deși patria sa este Iranul, înțelege dorința tinerilor de a pleca în căutarea unor oportunități mai bune. Educația este de calitate, dar perspectivele de angajare sunt limitate, în special pentru cei care nu au legături. Ghida C. confirmă această realitate, menționând că posturile bine plătite la stat sunt rezervate de multe ori iranienilor șiiți, cu conexiuni.
Comunitatea armeană este unită, sărbătorind împreună și petrecându-și timpul liber. Căsătoriile mixte sunt rare, iar în cazul în care apar, persoana armeană este exclusă din comunitate. Armenii mențin relații bune cu majoritatea musulmană. În Iran, alcoolul este interzis, dar creștinii, teoretic, au voie să producă vin pentru consum propriu.
Vin, fotbal și căutarea identității
Afacerile cu vin prosperă, în ciuda restricțiilor. Amenzile pot fi date dacă produci cantități mari de vin, dar există metode de a le evita. „Iran e o țară frumoasă cu oameni cărora le place să fie împreună, să fie veseli, să petreacă dar regimul le impune să fie triști, serioși, iar vinul nostru aduce un strop de fericire, unora mai mult de un strop…”, povestește C.
Un moment de mândrie pentru comunitatea armeană a fost desemnarea lui Andranik Teymourian drept căpitan al echipei naționale de fotbal în 2014. El a fost primul căpitan creștin. Gesturile sale religioase pe teren erau tolerate de autorități, pentru a demonstra toleranța față de minorități.
Numărul creștinilor iranieni este estimat la 300.000, cu 600 de biserici în țară. Hassan Rouhani a fost primul oficial care a arătat o preocupare pentru minorități și a înființat un post guvernamental dedicat lor. În 2015, comunitatea armeană a primit permisiunea să comemoreze genocidul armean din 1915, un gest interpretat de unii ca fiind mai degrabă un semnal politic.
De la cafea la patiserie: afaceri și tradiții
Comunitatea armeană deține mici afaceri și mici întreprinderi, cafenelele și patiseriile fiind locuri importante. Cafenelele armenești se mândresc cu cafeaua la ibric „de origine armeană”.
Patiseriile oferă dulciuri locale și rețete franțuzești. Armenii au introdus ciocolata preparată local, cu magazine în Teheran și Isfahan. De la trufe la prăjituri cu fructe, ofertele sunt variate.
În vara lui 2005, filmul „Patimile lui Iisus” de Mel Gibson a fost difuzat în cinematografele din Iran. Ministerul Culturii a aprobat difuzarea filmului, deoarece „îi pune în lumină proastă pe evrei”. Filme despre Isus au fost produse în Iran de-a lungul anilor. Unul dintre ele, „Mesia”, a prezentat viața lui Isus din perspectiva islamică. Autoritățile au acordat premii pentru înțelegere între religii filmului.
Potrivit tradiției islamice, Isus este un profet care a anunțat venirea lui Mahomed. Coranul menționează că Isus a primit puterea de a face miracole.
Dincolo de politica și religie, comunitatea armeană din Teheran continuă să își păstreze tradițiile, gastronomia și modul de viață.
