O populație de koala din statul australian Victoria, considerată mult timp fragilă din punct de vedere genetic, pare să se refacă mai bine decât se credea inițial. Un nou studiu publicat în revista științifică Science arată că simpla măsurare a diversității genetice brute nu este suficientă pentru a evalua riscul real al unei populații. Cercetările evidențiază importanța luării în considerare a dimensiunii efective a populației reproductoare și a rolului recombinării genetice în procesul de recuperare.
O istorie marcată de declin și repopulare
În secolul al XIX-lea și la începutul secolului XX, milioane de koala au fost uciși pentru blană, iar în Victoria populația a scăzut dramatic, ajungând la aproximativ 500-1.000 de indivizi în anii 1920. Pentru a preveni dispariția totală, unii koala au fost mutați pe insule-refugiu, iar descendenții lor au fost ulterior folosiți pentru repopularea continentului. Până în 2020, statul Victoria ajunsese să aibă aproape jumătate de milion de exemplare. Cu toate acestea, explozia demografică a pornit de la un grup genetic restrâns, ceea ce a generat temeri privind o diversitate genetică scăzută pe termen lung.
Surpriza studiului constă în faptul că, deși există semne ale blocajului genetic istoric, populația efectivă din Victoria – adică numărul de indivizi care contribuie activ la generația următoare – a crescut considerabil în ultimele decenii. „Nu este vorba doar despre mai mulți koala în pădure, ci despre mai mulți koala care se reproduc și amestecă material genetic în mod activ,” explică cercetătorii. Această constatare schimbă fundamental modul în care este privită recuperarea speciei.
Recombinarea genetică, cheia succesului
Accentul în conservare a fost pus mult timp pe ideea că o diversitate genetică mare indică o populație sănătoasă, iar o diversitate mică sugerează un risc crescut. Studiul nu răstoarnă complet această logică, dar o nuanțează. O populație care a trecut printr-un colaps sever poate recâștiga potențial evolutiv dacă se reface rapid numeric și dacă un număr suficient de indivizi participă la reproducere. În Victoria, revenirea a fost amplă și suficient de puternică pentru a stimula procese genetice benefice.
Un element-cheie în această poveste este recombinarea genetică, procesul prin care materialul genetic se amestecă și produce combinații noi de gene. Echipa de cercetare a observat că extinderea rapidă a populației de koala din Victoria a condus la mai multe evenimente de recombinare și la apariția unui număr mai mare de variante genetice rare în genomurile analizate. Cercetătorii subliniază că, incluzând recombinarea în analiză, populațiile din Victoria nu mai par doar „niște supraviețuitoare fragile ale unui trecut dramatic, ci grupuri aflate pe un traseu real de recuperare genetică.”
Implicații pentru conservarea speciilor amenințate
Descoperirea este importantă pentru conservare, oferind un nou instrument de evaluare. În loc să se măsoare doar diversitatea genetică rămasă, se pot urmări și dinamica populației efective, istoria demografică recentă și modul în care procesele genetice funcționează de-a lungul timpului. Cazul koala schimbă tonul discuției despre speciile aflate la limită. Strategiile de conservare ar putea fi rafinate, urmărind nu doar numărul de indivizi sau diversitatea genetică, ci și dinamica populației efective și istoria demografică.
Studiul a fost publicat în martie 2026.
