Lăcătuș își dezvăluie regretele: ratarea Cupei Intercontinentale și neprezența la Mondialul din ’94
Unul dintre cei mai emblematici fotbaliști pe care i-a dat România, MARIUS LĂCĂTUȘ, a vorbit despre cele mai mari regrete ale carierei sale. Fostul atacant al Stelei, cu o carieră impresionantă presărată cu succese, dar și cu momente de tristețe, a împărtășit cu Digisport cele patru evenimente care i-au marcat parcursul în fotbal.
Câștigător al Cupei Campionilor Europeni cu STEAUA în 1986, LĂCĂTUȘ a reprezentat un pilon important al fotbalului românesc. A jucat la două ediții ale Campionatului Mondial și la un Campionat European, adunând 84 de partide și marcând 13 goluri pentru echipa națională.
Momentele care încă îl dor pe „Fiara”
Dintre toate momentele carierei sale, LĂCĂTUȘ a scos în evidență patru evenimente care încă îi provoacă emoții puternice. „Am regretul că nu am reușit să câștigăm și Cupa Intercontinentală, în decembrie 1986 și îmi pare nespus de rău faptul că nu am câștigat și a doua Cupa a Campionilor, în sezonul în care am jucat semifinala cu BENFICA. Astea o să-mi rămână tot timpul în memorie”, a declarat „Fiara”.
Un alt regret major este absența de la Campionatul Mondial din 1994, ratare care a venit ca o lovitură dură pentru fotbalist. Mai mult, nu a uitat nici ratarea calificării la Campionatul European din 1992, o competiție la care spera să participe după evoluțiile bune de la Mondialul din 1990.
De la teren la banca tehnică: o carieră dedicată fotbalului
După retragerea din activitatea de jucător, LĂCĂTUȘ a continuat să rămână în fotbal, dar de această dată ca antrenor. A pregătit mai multe echipe din România, inclusiv OȚELUL Galați, FC Brașov, CEAHLĂUL Piatra Neamț, FCSB (fosta Steaua) și FC VASLUI.
Cea mai importantă realizare a lui LĂCĂTUȘ ca antrenor a fost calificarea în grupele Ligii Campionilor în sezonul 2008/2009 cu FCSB. Sub conducerea sa, echipa a eliminat GALATASARAY în turul 3 preliminar, după o dublă manșă antologică. Prima manșă s-a terminat la egalitate, scor 2-2, iar returul a fost câștigat de FCSB cu 1-0. A rămas în istoria echipei și a fotbalului românesc.
