Dispariția lui Mircea Lucescu a stârnit un val de emoție în lumea fotbalului, cu numeroși foști jucători și antrenori exprimându-și regretul și admirația pentru legenda. Cariera sa impresionantă, atât ca jucător cât și ca antrenor, a lăsat o amprentă profundă, inclusiv asupra unor fotbaliști de la UTA Arad, ale căror cariere au fost marcate de întâlnirile cu acesta pe terenul de joc.
Gabor Biro și „ursul” Lucescu
Gabor Biro, cunoscut în perioada comunistă drept Gavrilă Birău, a jucat la UTA între 1965 și 1976. Supranumit „fundașul de fier”, Biro a împărtășit în cartea „40 de ani și-o Minune” amintiri despre o carieră plină de satisfacții. Biro povestea despre duelurile memorabile cu Mircea Lucescu. Acesta din urmă, pe vremea când evolua ca extremă stânga pentru Dinamo București, îl evita pe Biro, considerându-l un adversar dificil. Biro rememorează cum Lucescu, într-un interviu, a declarat că mai degrabă s-ar întâlni cu un urs decât cu el pe teren.
Adrian Negrău: De la UTA la Steaua, cu un ocol prin Dinamo
Adrian Negrău, un alt nume important al fotbalului arădean, a început cariera la UTA în 1987. Apoi a ajuns să joace la Steaua București, dar și la Honved Budapesta, cucerind titluri în ambele țări. Negrău a fost dorit de Mircea Lucescu la Dinamo, dar evenimentele au luat o turnură neașteptată. În cele din urmă, a fost transferat la Steaua, beneficiind de ajutorul lui Valentin Ceaușescu. Negrău a povestit că, chiar dacă semnase cu Dinamo, a fost obligat să se alăture Stelei, din cauza influenței puternice a clubului. A remarcat că, la Steaua, a jucat și fundaș central, înlocuindu-l pe Bumbescu. A făcut parte din echipa care a pierdut finala Cupei Campionilor Europeni din 1989 cu AC Milan, deși a fost rezervă.
Gheorghe vaczi ii: accidentat de Lucescu
Gheorghe Vaczi II, alt jucător care a evoluat la UTA, a avut și el o experiență de neuitat cu Lucescu. Vaczi II își amintește sezonul 1981-’82, marcat de o accidentare suferită în timpul unui meci cu Corvinul Hunedoara, unde Lucescu era antrenor-jucător. Într-o fază de joc, Lucescu l-a accidentat involuntar, afectându-l pe Vaczi II, care a avut probleme la ligamente. Această accidentare a marcat cariera lui Vaczi II, care a fost nevoit să se retragă din fotbal din cauza problemelor fizice.
În prezent, amintirile acestor fotbaliști despre Mircea Lucescu rămân vii, marcând o perioadă de AUR a fotbalului românesc.
