Arheologii au dat peste o structură misterioasă sub ruinele unui oraș antic, în timp ce testau noi echipamente de scanare în nord-vestul Deltei Nilului, în Egipt.
Orașul antic a purtat multe nume în cei aproape 6.000 de ani de la înființare. Vechii egipteni l-au numit Per-Wadjet, fiind un loc sacru dedicat zeiței-șarpe Wadjet. În timpul ocupației grecești a Egiptului, începând cu anul 305 î.Hr., a fost numit Buto. În prezent, situl ruinelor orașului poartă numele arab Tell el-Fara’in, care înseamnă Dealul Faraonilor.
Istoria lungă a orașului a fost martora construirii, distrugerii și reconstruirii structurilor sale până în jurul secolului al VII-lea d.Hr., când a căzut în ruină.
Straturile de material lăsate în urmă de numeroșii ocupanți ai orașului Buto fac din acesta un sit pe care arheologii sunt nerăbdători să îl cerceteze. Totuși, depozitele de noroi, apele subterane, dimensiunea și adâncimea sitului au făcut ca săpăturile tradiționale să fie destul de dificile.
Apelând la tehnologia modernă sub formă de radar prin satelit și tomografie de rezistivitate electrică (ERT), o echipă condusă de arheologul Mohamed Abouarab de la Universitatea Kafrelsheikh din Egipt a reușit să privească prin straturi pentru a găsi locurile care merită explorate, scrie ScienceAlert.
Folosind imagini surprinse de satelitul radar Sentinel-1 în 2018, echipa a identificat anomalii la scară largă pe suprafața sitului, care ar putea indica structuri îngropate.
Descoperire majoră sub ruinele orașului antic Buto
O echipă de arheologi a făcut o descoperire importantă în nord-vestul Deltei Nilului, în Egipt. Sub ruinele orașului antic Buto, cunoscut și sub numele de Tell el-Fara’in, cercetătorii au identificat o structură misterioasă. Aceasta a fost detectată cu ajutorul unor tehnici moderne de scanare, inclusiv radar prin satelit și tomografie de rezistivitate electrică.
Orașul Buto, cu o istorie de aproape 6.000 de ani, a fost un important centru religios în Egiptul Antic. Datorită condițiilor dificile de la fața locului, cu depozite de noroi și ape subterane, săpăturile tradiționale s-au dovedit dificile. Echipa condusă de arheologul Mohamed Abouarab a folosit tehnicile menționate mai sus pentru a „privi” prin straturi și a identifica zone promițătoare.
Tehnologie modernă dezvăluie secretele trecutului
După ce a detectat 15 potențiale noduri promițătoare, echipa a trecut la tomografia de rezistivitate electrică (ERT). Această tehnică presupune plasarea unor electrozi în sol pentru a măsura rezistența electrică, oferind o imagine a structurilor subterane. Astfel, s-a descoperit o structură de cărămizi de lut, parțial îngropată, cu dimensiunile de aproximativ 25 pe 20 de metri.
Analiza aprofundată a relevat faptul că structura datează din perioada Saită, în jurul anului 2.600 î.Hr. Săpăturile ulterioare au confirmat cele detectate prin scanare. Au fost scoase la iveală ziduri din cărămidă de lut, amulete și alte obiecte din a 26-a dinastie.
Un posibil templu cu funcție religioasă
Printre artefactele descoperite s-au numărat amulete și obiecte ritualice. Acestea sugerează că structura ar fi putut avea o funcție religioasă. Arheologii cred că ar putea fi vorba despre un templu sau un complex cu funcții religioase și funerare.
„Prezența amuletelor, a altarului și a altor obiecte ritualice sugerează acest lucru”, au declarat cercetătorii. Cu toate acestea, determinarea funcției exacte a structurii rămâne o provocare. Echipa de arheologi plănuiește să continue cercetările în sezoanele viitoare. Ei vor extinde tehnica de scanare pentru a explora și alte zone ale sitului.
Studiul complet a fost publicat în jurnalul Acta Geophysica.
