Creiere înghețate și reînviate: un pas spre viața veșnică?
O echipă de cercetători a reușit să restaureze funcțiile unor creiere de șoarece după ce acestea au fost crioconservate prin vitrificare, o tehnică ce ar putea revoluționa domeniul medicinei și al cercetării științifice. Studiul, publicat în revista PNAS, deschide noi perspective în ceea ce privește conservarea pe termen lung a țesuturilor biologice și ar putea avea implicații notabile în transplanturi și înțelegerea mecanismelor memoriei.
Vitrificarea: o alternativă la înghețare
Crioconservarea clasică, procesul prin care materialul biologic este păstrat la temperaturi foarte scăzute, este adesea compromisă de formarea cristalelor de gheață. Aceste cristale pot distruge structura celulară, iar țesutul devine inutil după dezghețare. Vitrificarea, o metodă inovatoare, înlocuiește apa din țesuturi cu solvenți speciali. Aceștia se transformă într-o stare sticloasă, evitând astfel formarea cristalelor de gheață.
Pentru a testa această tehnică, cercetătorii au aplicat un protocol nou de vitrificare pentru creiere de șoarece, analizând capacitatea de a păstra structura și funcțiile acestora. Au modificat procedura pentru a reduce riscul de umflare a țesuturilor, cristalizare și alte forme de deteriorare. După vitrificare, creierele au fost încălzite treptat, iar secțiuni din hipocamp, regiunea cerebrală esențială pentru memorie și învățare, au fost examinate.
Recuperarea funcțiilor cerebrale
Rezultatele au arătat că, în unele probe, țesutul a reușit să restabilească procesarea informațiilor electrice, chiar și după ce a fost conservat la -196°C. „Pentru noi, punctul esențial nu a fost doar faptul că unele celule au supraviețuit, ci că țesutul a păstrat caracteristici fundamentale ale funcției după reîncălzire, inclusiv excitabilitatea neuronală, transmiterea sinaptică și potențierea pe termen lung, un mecanism celular important pentru învățare și memorie”, a afirmat autorul studiului, Alexander German.
Deși nu toate probele de creier au redevenit active, rezultatele marchează un progres important în înțelegerea modului în care mecanismele cerebrale pot supraviețui procesului de conservare. Aplicațiile imediate ale acestei tehnici se găsesc în cercetare. Aceasta ar putea permite stocarea țesutului neuronal într-o stare similară celei naturale și efectuarea experimentelor în momente sau locuri diferite, îmbunătățind reproducerea rezultatelor și reducând utilizarea animalelor de laborator.
Progresele în vitrificare ar putea avea, pe termen lung, implicații în criomedicină, inclusiv pentru conservarea organelor pentru transplant sau protejarea sistemului nervos în cazul leziunilor grave. Neurocercetătorul Ariel Zeleznikow-Johnston a punctat că studiul reprezintă prima demonstrație a recuperării funcției electrofiziologice, cum ar fi undele cerebrale, dintr-un creier care a fost vitrificat și apoi reîncălzit. Totuși, aplicarea tehnicii la organisme mai mari sau la oameni rămâne un deziderat îndepărtat.
