O fosilă celebră, considerată mult timp cea mai veche caracatiță din lume, s-a dovedit a fi, de fapt, o rudă a nautilului. Cercetătorii au folosit tehnici moderne pentru a analiza fosila veche de 300 de milioane de ani, demonstrând că „caracatița” era, de fapt, un nautiloid, un animal marin cu cochilie externă. Descoperirea schimbă semnificativ datele despre evoluția caracatițelor și reevaluează istoria acestor creaturi marine.
Misterul unei fosile dezvăluit
Folosind imagistica cu sincrotron, oamenii de știință au analizat fosila Pohlsepia mazonensis, descoperind dinți minusculi conservați. Acești dinți au dovedit că specia nu era o caracatiță, ci un animal înrudit cu nautilul. Cercetarea, publicată în *Proceedings of the Royal Society B*, a clarificat un mister care a încurcat comunitatea științifică timp de zeci de ani. Fosila a fost descoperită în statul Illinois, SUA.
Inițial, fosila a fost interpretată greșit, considerându-se că are opt brațe și alte caracteristici specifice caracatițelor. Această interpretare ar fi împins apariția caracatițelor cu aproximativ 150 de milioane de ani mai devreme decât se credea. Totuși, noile tehnologii au permis o analiză detaliată. Imagistica cu sincrotron a „scanat” structuri invizibile la suprafață.
Descoperirea unei radule – o structură specifică moluștelor, cu dinți – a fost crucială. Numărul și forma dinților au exclus ipoteza unei caracatițe. Nautiloidele au în jur de 13 dinți pe rând, în timp ce fosila a prezentat aceeași configurație ca o altă fosilă cunoscută, Paleocadmus pohli, găsită în aceeași zonă.
O „fosilă vie” și implicațiile acestei descoperiri
Nautilul este o specie care există și astăzi, fiind adesea numită „fosilă vie”. Fosilele de tip Paleocadmus reprezintă acum cea mai veche dovadă de țesut moale de nautiloid cunoscută. Această descoperire depășește recordul anterior cu aproximativ 220 de milioane de ani.
Noua cercetare schimbă cronologia evoluției caracatițelor. Datele sugerează că acestea au apărut mult mai târziu, în perioada Jurasic. De asemenea, separarea evolutivă dintre caracatițe și rudele lor cu zece brațe ar fi avut loc în Mezozoic, nu cu sute de milioane de ani mai devreme.
Thomas Clements, autorul principal al studiului, a declarat: „Se pare că cea mai faimoasă fosilă de caracatiță din lume nu a fost niciodată o caracatiță. Era o rudă a nautilului, aflată în descompunere timp de săptămâni întregi înainte de a fi îngropată și conservată în rocă, iar acest proces a făcut-o să semene uimitor de bine cu o caracatiță”.
Impactul asupra evoluției
Această descoperire demonstrează importanța utilizării tehnologiilor moderne în paleontologie. Scanarea dinților minusculi, ascunși în rocă timp de 300 de milioane de ani, a schimbat fundamental ceea ce se știa despre evoluția caracatițelor. Astfel, cercetătorii reevaluează acum cronologia apariției caracatițelor și a rudelor lor.
