Arheologii descoperă un centru de pelerinaj bizantin „pierdut” în Turcia
Noi descoperiri arheologice din centrul Anatoliei luminează un trecut religios bogat, dezvăluind un important centru de pelerinaj bizantin, considerat anterior uitat. Cercetările recente din regiunea istorică Binbir Kilise („Cele o mie și una de biserici”) au scos la iveală cel puțin 15 biserici și capele neexplorate, oferind noi perspective asupra vieții religioase din zonă. Aceste descoperiri sugerează o reevaluare a peisajului sacru al regiunii, punând sub semnul întrebării interpretările anterioare.
Un complex religios extins
Proiectul, condus de İlker Mete Mimiroğlu de la Universitatea Necmettin Erbakan, s-a concentrat pe arhitectura creștină timpurie și bizantină de pe versanții Karadağ, un masiv vulcanic vechi. Cercetătorii au descoperit că regiunea nu era doar o singură așezare sau un complex monastic izolat, ci o rețea extinsă de așezări conectate. Au fost identificate biserici mici, capele și alte structuri arhitecturale, indicând o viață religioasă amplă și bine organizată.
Descoperirile includ sisteme de cisterne, spații de cult în aer liber, inscripții și morminte. Aceste artefacte sugerează că situl nu era doar un loc de închinare, ci și o zonă locuită, capabilă să susțină o populație considerabilă. În plus, au fost găsite peșteri naturale sau parțial amenajate, folosite pentru retragere ascetică, unele marcate cu cruci sculptate, reflectând o viață spirituală specifică perioadei bizantine timpurii.
Semnificația numelui „Binbir Kilise”
Denumirea „Cele o mie și una de biserici” subliniază abundența clădirilor religioase din zonă, reprezentând o metaforă a numărului mare de structuri. Exploratorii din secolul al XIX-lea, precum Gertrude Bell și William Mitchell Ramsay, au fost fascinați de multitudinea de biserici, mănăstiri și capele găsite pe versanții vulcanici. Astăzi, acest nume evocă o realitate arheologică complexă, o topografie sacră modelată de secole de activitate creștină.
Studiile au arătat că Binbir Kilise a fost mai mult decât un centru religios local. Dimensiunea sa, diversitatea arhitecturală și infrastructura bine organizată sugerează o destinație importantă de pelerinaj în perioada bizantină. Pelerinii din Anatolia ar fi fost atrași de comunitățile monahale, spațiile sacre și posibil de relicvele sau tradițiile locale.
Continuitatea culturală și semnificația descoperirilor
Un aspect interesant al cercetărilor este evidența unei ocupări continue chiar și după perioada bizantină. Descoperirea unei monede din perioada selgiucidă sugerează o activitate continuă în perioada islamică medievală. Această descoperire pune la îndoială ipotezele anterioare privind abandonarea bruscă a sitului odată cu declinul stăpânirii bizantine.
Documentele istorice arată relocarea populațiilor din regiunea Karaman, inclusiv a comunităților musulmane și nemusulmane, în Balcani în secolul al XV-lea. Această schimbare demografică ar putea explica abandonarea treptată a așezărilor din Karadağ. Astfel, descoperirile oferă o perspectivă nouă asupra istoriei religioase și culturale a regiunii.
În prezent, cercetătorii continuă să exploreze situl, cu scopul de a înțelege mai bine rolul său în rețeaua de pelerinaj bizantină și evoluția sa culturală. Proiectul de cercetare se va concentra în următoarele luni pe cartografierea și analizarea detaliată a structurilor descoperite, cu scopul de a oferi o imagine completă a vieții religioase și a complexității culturale a regiunii.
