O nouă cercetare sugerează că apa de pe Lună s-a acumulat treptat, de-a lungul miliardelor de ani, și nu în urma unui singur eveniment major, cum ar fi impactul unei comete uriașe. Studiul, realizat de o echipă internațională de oameni de știință, oferă o perspectivă nouă asupra modului în care apa a ajuns și s-a păstrat pe suprafața lunară.
Gheața lunară, un mister dezlegat?
Oamenii de știință au investigat de zeci de ani prezența apei pe Lună. Observațiile din cadrul misiunilor NASA și din alte surse au indicat acumularea de gheață în craterele umbrite permanent, situate în special în apropierea Polului Sud lunar. Misterul a fost legat de modul în care această gheață a ajuns acolo și de ce este prezentă doar în anumite locuri.
Echipa de cercetare, inclusiv Paul Hayne de la Universitatea Colorado Boulder, a avansat o nouă teorie. Potrivit acesteia, apa s-a acumulat lent, în timp, pe parcursul a miliarde de ani. Aceasta contrazice ipoteza conform căreia apa ar fi fost adusă de un singur eveniment major, cum ar fi impactul unei comete gigantice. „Se pare că cele mai vechi cratere ale Lunii au și cea mai multă gheață”, a declarat Hayne. „Acest lucru sugerează că Luna a acumulat apă mai mult sau mai puțin continuu timp de 3 sau 3,5 miliarde de ani.”
Posibilele surse ale apei lunare
Studiul nu indică cu exactitate
Indiferent de sursă, gheața s-a acumulat în „capcane reci”, cratere aflate în umbră permanentă, zone care nu au văzut lumina soarelui de miliarde de ani. Cercetătorii au analizat datele despre temperatura suprafeței lunare și au realizat simulări computerizate pentru a înțelege evoluția craterelor.
Viitorul explorării lunare
Oamenii de știință au observat că cele mai vechi cratere, cele mai întunecate, sunt și locurile unde s-au detectat cele mai mari cantități de gheață. Un exemplu este craterul Haworth, situat lângă Polul Sud, care se consideră că a fost în umbră timp de peste 3 miliarde de ani.
Hayne dezvoltă un nou instrument, Lunar Compact Infrared Imaging System (L-CIRiS), pe care NASA intenționează să îl trimită pe Lună. „În cele din urmă, problema sursei apei de pe Lună va fi rezolvată doar prin analiza probelor”, a conchis Hayne. „Va trebui să mergem pe Lună pentru a analiza acele mostre acolo sau să găsim modalități de a le aduce pe Pământ.”
