Furnicile nocturne: Navigare lunară și secretele orientării
Un studiu recent dezvăluie capacitatea remarcabilă a unei specii de furnici nocturne de a utiliza Luna ca punct de referință pentru navigare. Cercetările arată că aceste insecte reușesc să-și adapteze orientarea în funcție de mișcările lunii, demonstrând o finețe a simțurilor și o complexitate a mecanismelor de orientare neașteptate. Studiul a fost publicat în „Current Biology”.
Busola lunară și mecanisme de compensare
Spre deosebire de Soare, a cărui traiectorie este relativ constantă, Luna își schimbă poziția și fazele de-a lungul nopții. Aceste schimbări includ variații ale vitezei aparente cu care Luna traversează cerul. Cercetătorii au fost interesați să afle dacă animalele nocturne pot anticipa aceste modificări pentru a se orienta corect. Studiul a fost efectuat pe furnicile din specia Myrmecia midas, o specie de furnici nocturne.
Pentru a investiga acest aspect, oamenii de știință au monitorizat traseele furnicilor după ce acestea au fost expuse la cerul nopții, permițându-le să „memoreze” direcția. Unele dintre furnici au avut acces vizual la cer, în timp ce altele au fost ținute în întuneric în perioade în care mișcarea aparentă a Lunii accelera sau încetinea. Rezultatele au arătat că furnicile care puteau vedea Luna își actualizau corect direcția, în timp ce cele ținute în întuneric făceau erori de orientare. „Când Luna accelera, furnicile tindeau să subestimeze această schimbare și se orientau ușor spre stânga”, au notat cercetătorii.
Reperele terestre și recalibrarea constantă
Descoperirile sugerează că furnicile nu se bazează exclusiv pe Lună. Studiul subliniază importanța reperelor de pe orizont pentru menținerea unei orientări precise. Atunci când furnicile au fost private de accesul la cer și la reperele terestre, erorile de orientare au devenit evidente. Cercetătorii au observat că aceste insecte își recalibrează frecvent „busola selenară” folosind reperele de pe orizont.
Experimentele au indicat că furnicile își mențin direcția corectă doar atunci când pot vedea cerul și reperele din jurul orizontului. Fără aceste indicii, apar erori constante de orientare. Se pare că aceste calcule de orientare sunt refăcute în fiecare noapte, ceea ce subliniază adaptabilitatea furnicilor la schimbările din mediu.
Studiul a deschis noi perspective asupra mecanismelor de orientare ale animalelor mici. Echipa de cercetare continuă să investigheze dacă alte specii utilizează aceeași metodă de orientare sau dacă se bazează pe stele pentru navigare în nopțile fără Lună. Un aspect important este legat de posibilele implicații ale poluării luminoase asupra acestor abilități, o direcție pe care cercetătorii o vor explora în viitor.
