Când stomacul este plin, un nou studiu arată că nu doar neuronii joacă un rol în a semnala creierului că trebuie să ne oprim din mâncat, ci și alte tipuri de celule cerebrale

Un comutator ascuns în creier

Timp de ani de zile, oamenii de știință au crezut că neuronii erau principalii responsabili pentru senzația de sațietate. Cercetările recente sugerează însă că acest proces este mult mai complex, implicând și alte celule din creier. Un studiu a evidențiat rolul crucial al astrocitelelor, celule care au fost considerate anterior doar ca suport pentru neuroni.

Cercetătorii au descoperit o cale de semnalizare necunoscută anterior în hipotalamus, regiunea creierului responsabilă de controlul foamei și sațietății. Procesul începe cu celulele specializate numite tanicite, care monitorizează nivelul de glucoză din lichidul cefalorahidian. După ce mâncăm, nivelul de glucoză crește, iar tanicitele eliberează lactat.

Astrocitele, eroinele sațietății

Lactatul eliberat interacționează cu astrocitele, care poartă un receptor numit HCAR1. Când lactatul se leagă de acest receptor, astrocitele se activează și eliberează glutamat, un mesager chimic. Acest semnal este apoi transmis neuronilor care suprimă apetitul, ducând la senzația de sațietate.

Experimentele au arătat că chiar și o creștere localizată a glucozei într-un singur tanycit a declanșat activitatea în mai multe astrocite din apropiere, demonstrând modul în care semnalele se pot răspândi în rețeaua creierului. Oamenii de știință au observat acest fenomen pe modele animale, dar tanicitele și astrocitele există la toate mamiferele, inclusiv la oameni.

Următorii pași spre tratamente inovatoare

Următorul pas pentru cercetători este să testeze dacă modificarea receptorului HCAR1 din astrocite poate afecta comportamentul alimentar. Această investigație este esențială pentru dezvoltarea eventualelor terapii. În prezent, nu există medicamente care să vizeze direct această cale de semnalizare.