În noaptea Învierii, în timp ce sute de mii de bucureșteni aprind lumânări și se bucură de sărbătoare, o altă realitate se dezvăluie pe străzile capitalei. Oamenii fără adăpost, ignorați de mulți, își trăiesc Paștele într-un mod cu totul diferit, cu o perspectivă amară asupra forfotei festive.
Forfota de Paște și „lumina care se stinge”
„Nu e loc de liniște în noaptea asta până la ora 2-3,” spune Lena de pe Lânăriei. “După aia lumea intră în case. Bagă-n ea. După lumânările aprinse, lumina lui Isus se stinge. E curat după gunoieri pe la ora 12, e murdar după oameni după „Hristos a-nviat”. Mucuri de țigară, lumânări.”
Georgel completează: „Rămânem noi, iar singuri. Acum nu că ne e foame, dar e frig în noaptea aia mare. Și dacă molfăi ceva mai trece frigul, noaptea.”
Masa de Paște: Ouă, dar fără pâine
Pentru mulți dintre oamenii străzii, Paștele aduce mai ales ouă. „Ne dau la Biserică ouă, că vin cu ouă să ciocnească. Ne dau ouă. Câte ouă să mănânce omul într-o noapte? Oul pute după o zi-două. Se lipește mirosul murdar de tine,” povestește Ginul.
Cercel se plânge că nu sunt lăsați în biserică să ia pâine de împărtășanie. „Atunci cum să mănânc ouă așa fără pâine? Nu ne lasă în casa Domnului.”
Gicu, pe de altă parte, este scos din cimitire de cerșetori, deși este un loc în care ar putea găsi mâncare.
În timp ce lumea se bucură de mese festive, pentru ei, masa de Paște înseamnă adesea o Coca-Cola de la Mac, stele și singurătate.
Familia de Paște: Prieteni și amintiri
Leana de pe Lânăriei a fost dată afară de familia sa. „Eu am făcut rost de casă. Eu i-am băgat în casă. Ei m-au dat afară ca pe un câine.”
Pentru Marinică, singurul prieten de încredere rămâne câinele Haplea. „El este prietenul meu, nu mă trădează. Oamenii trădează.”
Piticu, cu trotineta lui, reprezintă o altă perspectivă asupra vieții pe stradă. Pentru el, respectul vine prin distanțare: lumea se ferește de trotineta sa, dar astfel evită și să-i spună să plece, invocând mirosul neplăcut, amintindu-și totodată că „Oamenii să se teamă de omul mort.”
În timp ce Nicușor Dan se confruntă cu problemele administrative ale Capitalei, iar Ilie Bolojan încearcă să gestioneze criza economică, oamenii străzii își așteaptă Paștele, unii sub stele, alții cu gândul la un ou, cu speranța că cineva, undeva, îi vede cu adevărat.
