Restaurarea orașului antic Pompei va fi ghidată de date precise despre starea de conservare a ruinelor. Un sistem informatic complex, dezvoltat în colaborare cu experți, va permite autorităților să prioritizeze lucrările de restaurare și să intervină mai eficient în zonele afectate.
Hărți detaliate ale deteriorării
Aproximativ 1.200 de structuri din Pompei, incluzând locuințe, ateliere și alte construcții cu peste 13.000 de încăperi, au fost analizate de echipe de arhitecți, ingineri, restauratori și arheologi. Pentru fiecare element important, precum pereți, pardoseli, fresce sau mozaicuri, s-a întocmit o fișă tehnică detaliată. În total, au fost realizate aproximativ 70.000 de astfel de fișe, care conțin informații despre starea de conservare.
Până acum, restaurările erau adesea decise pe baza experienței specialiștilor. Noul sistem permite o abordare bazată pe date, identificând defectele, dimensiunile acestora și impactul asupra stării de conservare. Pe baza acestor informații, se calculează indicatori precum nivelul general de degradare și riscul de deteriorare.
Un sistem informatic în timp real
Toate datele sunt introduse într-un sistem informatic dezvoltat în colaborare cu Universitatea din Salerno și compania Visivalab. Platforma include și o aplicație web. Aceasta le permite specialiștilor să raporteze în timp real eventualele probleme observate în sit. Aceștia pot adăuga fotografii și actualiza rapid starea clădirilor sau a elementelor arhitecturale.
Folosind informațiile colectate, autoritățile au elaborat un plan de lucrări pentru următorii trei ani. Programul include atât intervenții de întreținere curentă, cât și restaurări mai complexe. Scopul este de a face intervențiile mai eficiente și mai sustenabile economic.
Monitorizare continuă cu drone și radar
Proiectul de monitorizare va continua și în anii următori. Evaluările detaliate realizate de specialiști vor fi repetate anual. În paralel, dronele și sistemele radar vor analiza situl lunar. Scopul este de a detecta schimbări cum ar fi infiltrații de apă, apariția vegetației, fisuri în structuri sau tasări ale terenului. Compararea imaginilor colectate va permite identificarea rapidă a zonelor unde apar deteriorări noi.
