Suferința și speranța se împletesc în spitalele românești, unde preoții de caritate devin o sursă de alinare pentru pacienții și familiile acestora. Slujba lor devine cu atât mai importantă cu cât sărbătorile se apropie, pacienții resimțind mai acut dorul de casă și de cei dragi. Preotul Gigi Stănculeț de la Spitalul Județean de Urgență Slatina, cu aproape un deceniu de experiență, este un exemplu viu al acestei misiuni.
Preotul Stănculeț a ales să se concentreze pe nevoile copiilor, oferind sprijin concret pentru secțiile de neonatologie sau chirurgie infantilă. Ajutorul vine din partea enoriașilor, a colegilor din alte parohii și a oamenilor de bine. De la biberoane și scutece până la cărucioare speciale pentru medicamente, preotul identifică și răspunde nevoilor, cu credința că Dumnezeu găsește soluții. Susținerea materială, precum bani pentru transportul bolnavilor sau pentru o masă caldă, reprezintă o preocupare constantă.
Oameni marcați de suferință, dar care speră
Contactul cu suferința profundă nu este ușor. Preotul povestește despre o tânăr de 31 de ani care suferea de cancer, experiență care l-a făcut să se întrebe dacă a făcut alegerea corectă alegând să slujească într-un spital. De atunci, a continuat să ofere sprijin, de la botezuri de necesitate până la rugăciuni pentru cei greu încercați de boală. Observația sa este că numărul celor care rămân în spital de sărbători crește. Este o constatare tristă, dar reală.
În biserică, rudele celor internați caută alinare. Preotul a observat cum mulți foști pacienți au devenit enoriași, formând o comunitate care ajută. Biserica este cunoscută, uneori, din vorbă în vorbă, sau prin personalul medical. Medicii și asistentele spitalului sunt parteneri în efortul de a aduce speranță, participând ei înșiși la slujbe.
Rugăciune și Compasiune în Zilele de Sărbătoare
Nevoia spirituală este puternică. Pacienții, mai ales cei legați de biserică, caută preotul. Perioada Săptămânii Mari, spre exemplu, este un moment încărcat de sens. Preotul încearcă să ajungă la toți. O mare parte dintre aceștia nu-și pot petrece sărbătorile acasă.
Un sfat primit l-a ajutat să adapteze modul în care interacționează cu pacienții. Faptul că evită să se afișeze cu reverenda neagră are rolul de a nu accentua asocierea cu finalul vieții. Mulți solicită preotul pentru spovedanie și împărtășanie, ajungând la aproximativ 20% din totalul celor care cer sprijinul său. Preotul menționează importanța îngrijirii sufletului pe tot parcursul anului. Botezul de necesitate, oficiat de orice creștin, este un aspect pe care mulți nu îl cunosc.
În spital, pacienții primesc Paștile în saloane, prin intermediul personalului medical, o schimbare de la anii în care preotul vizita personal fiecare salon. În mica biserica, înțelegerea este modul în care se relaționează cu enoriașii.
Preotul Gigi Stănculeț subliniază că pentru pacienți, lipsa familiei este cea mai mare provocare în timpul sărbătorilor. În pofida acestor greutăți, credința și speranța rămân puncte de sprijin.
