Procrastinarea, mai mult decât lenevia

Procrastinarea, acel dușman invizibil care ne împiedică să începem o sarcină importantă, pare să fie o problemă de gestionare a timpului, dar cercetările arată că este mult mai complexă decât atât. De fapt, ea este strâns legată de felul în care creierul nostru reacționează la disconfort și incertitudine. Când ne confruntăm cu o sarcină dificilă, Sistemul de Amenințare din creierul nostru este activat, generând gânduri negative și/teamă de eșec.

### Cauzele Procrastinării

“Nu știu de unde să încep”, “Mă simt pierdut”, “Sunt anxios”, “Sunt copleșit” sunt răspunsurile obișnuite pe care le auzim atunci când întrebăm pe cineva de ce procrastinează. Niciunul nu spune “Nu-mi pasă” – procrastinarea vine, de obicei, din faptul că îți pasă prea mult. Oamenii nu amână pentru că le lipsesc abilitățile de planificare; amână pentru că creierul lor vrea să scape de o stare internă dificilă.

### Rolul Flexibilității Cognitive

Flexibilitatea cognitivă este capacitatea de a-ți actualiza așteptările atunci când circumstanțele se schimbă, de a schimba strategia și de a ieși din tipare nefolositoare. Este un element de bază al învățării: creierul anticipează, primește informații noi și se ajustează în consecință. O persoană flexibilă poate trece rapid de la o strategie la alta, pe când o persoană inflexibilă rămâne blocată într-o abordare care nu funcționează.

### Strategii de Învățare

Pentru a evita procrastinarea, nu este vorba despre a deveni mai disciplinați, ci despre a întări sistemele cerebrale care îți permit să începi. Iată câteva modalități de a face asta: micșorează sarcina în unități gestionabile, folosește micro-declanșări pentru a întrerupe starea de “blocaj”, schimbă perspectiva pentru a înmoaie gândirea rigidă, construiește toleranța emoțională și fă recompensele imediate pentru a asocia sarcina cu ceva plăcut.

### Îmbunătățirea Flexibilității Cognitive

Flexibilitatea cognitivă nu este fixă și se poate îmbunătăți prin practică. De fiecare dată când faci chiar și un pas mic, deschiderea fișierului, scrierea primei linii, nu doar că avansezi în sarcină, dar îți arăți creierului că a începe este posibil, suportabil și adesea recompensator. În timp, aceste mici schimbări se adună în ceva puternic: o minte care se îndreaptă spre ceea ce contează, nu se îndepărtează de disconfort. Procrastinarea spune mult mai puțin despre voință și mult mai mult despre felul în care mintea noastră face față incertitudinii și disconfortului. Înțelegând și abordând aceste aspecte, putem învăța să gestionăm procrastinarea și să ne îmbunătățim productivitatea.

Stefan Munteanu

Autor

Lasa un comentariu