Războiul din Iran pune presiune pe armata americană: stocurile de muniții, în scădere
Conflictul declanșat de Statele Unite în Iran tensionează puternic resursele militare americane, epuizând rapid stocurile de muniții și echipamente. Specialiștii avertizează că refacerea acestora va necesita ani de zile, afectând potențial capacitatea SUA de a răspunde altor posibile conflicte, în special în regiunea asiatică. Analizele arată o mobilizare inițială de proporții, cu un consum de muniții fără precedent pentru o campanie militară modernă.
Consumul masiv de muniții scumpe
Unul dintre principalele aspecte problematice este legat de tipul de muniție folosită. În primele zile ale conflictului, avioanele americane au utilizat peste 1.000 de muniții de atac la distanță, cele care au costuri ridicate. De asemenea, au fost utilizate sute de rachete cu rază medie de acțiune și rachete antiradiație. Aceste tipuri de muniții sunt disponibile în cantități limitate, iar refacerea stocurilor este un proces complex.
În primele zile ale acțiunilor militare, SUA au mobilizat intens unitățile antiaeriene, lansând un număr mare de interceptoare Patriot PAC-3 MSE și THAAD, pentru a răspunde atacurilor iraniene. Situația stocurilor era deja critică, cu un sfert din interceptoarele THAAD utilizate anul trecut pentru apărarea Israelului.
„Avem suficiente sisteme Patriot pentru a continua, dar fiecare pe care îl folosim este unul mai puțin pe care l-am putea avea pentru Ucraina sau pentru Pacificul de Vest”, a declarat specialistul Cancian de la CSIS. Costul înlocuirii munițiilor folosite doar în primele patru zile de război este estimat între 20 și 26 de miliarde de dolari.
Portavioane suprasolicitate și personal epuizat
Pe lângă problemele legate de muniții, conflictul a pus o presiune semnificativă pe flota americană. Statele Unite dețin 11 portavioane mari, dar doar o parte dintre ele sunt disponibile simultan pentru misiuni. În prezent, două portavioane, USS Abraham Lincoln și USS Gerald R. Ford, participă la operațiuni, iar USS George H.W. Bush se îndreaptă spre zonă.
Portavionul USS Gerald R. Ford este pe mare de aproape 270 de zile și este pe cale să stabilească un record pentru cea mai lungă deplasare a unui portavion de la războiul din Vietnam. Desfășurările prelungite au consecințe negative, a subliniat un fost oficial al Pentagonului: „Este ca și cum ai conduce o mașină cu 320 km/h luni întregi, fără să schimbi uleiul”.
Oficialii militari au dificultăți în a crește producția de echipamente. Lanțul de aprovizionare este îngreunat, iar unele materiale critice, precum combustibilul pentru rachete sau anumite minerale, depind de puține companii sau de surse externe, cum este China.
Riscuri pe termen lung pentru SUA
„Ritmul actual al operațiunilor ar putea duce la perioade în care SUA nu vor putea desfășura portavioane în anumite regiuni ale lumii timp de doi sau trei ani”, punctează Stacie Pettyjohn, de la CNAS. Astfel, personalul este epuizat, iar misiunile lungi cresc stresul și riscul de probleme grave, inclusiv suicid. Experții avertizează că, pe termen lung, consumul de resurse în Iran ar putea afecta capacitățile de descurajare ale Statelor Unite în regiunea Pacificului. „Volumul uriaș de muniții consumate și slăbirea apărării antirachetă ar putea afecta descurajarea în Pacific pentru restul acestui deceniu”, a declarat Tom Karako, de la CSIS.
În acest context, Pentagonul a anunțat recent o revizuire a planurilor de producție, în încercarea de a adapta capacitățile militare la noile provocări strategice.
