Reforma sănătății, între necesitate și riscuri
Președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS), Horațiu-Remus Moldovan, avertizează că introducerea concurenței între mai multe case de asigurări, atât publice, cât și private, nu este soluția ideală pentru reformarea sistemului de sănătate din România. Declarația sa vine după ce ministrul Sănătății, Alexandru Raflobe, a anunțat intenția de a „sparge monopolul” CNAS.
Necesitatea reformei, dar nu oricum
Moldovan susține că „reforma sistemului de sănătate este o necesitate reală pentru România” și că „nimeni nu contestă faptul că pacienții se confruntă cu birocrație, timpi mari de așteptare și servicii uneori sub standardele europene”. Totuși, el atrage atenția că „întrebarea esențială nu este dacă trebuie să reformăm sistemul, ci cum o facem, fără să punem în pericol accesul egal la servicii medicale”. El consideră că „sistemul actual, bazat pe CNAS, are un mare avantaj: oferă un pachet de bază relativ uniform pentru toți pacienții, indiferent de venit, vârstă sau stare de sănătate”.
Riscurile concurenței în sănătate
Moldovan avertizează că introducerea concurenței în sănătate poate duce la „selecția pacienților, la creșterea costurilor administrative și la apariția unei sănătăți cu două viteze: una pentru cei cu bani și una pentru restul populației”. El consideră că „într-un sistem concurențial, casele de asigurări vor avea un interes economic” și că „interesul economic înseamnă și tentația de a atrage pacienți tineri și sănătoși și de a evita bolnavii cronici sau cazurile costisitoare”. Acesta propune ca „fondul social să rămână solidar și universal, iar concurența să apară peste acest nivel, prin polițe complementare, voluntare, servicii suplimentare și pachete extinse”.
Reforma reală: autonomie și eficiență
Moldovan consideră că o reformă reală ar însemna ca CNAS să poată contracta liber serviciile medicale, în funcție de nevoile pacienților, să poată redirecționa fondurile către serviciile cele mai solicitate și eficiente, să fie scoasă din coordonarea directă a Ministerului Sănătății și să devină cu adevărat o instituție autonomă. El propune și digitalizarea completă a sistemului de sănătate, achiziții transparente de echipamente și materiale sanitare, finanțare bazată pe performanță, nu doar pe numărul de pacienți, și control real al fraudelor și stoparea risipei.
