O formațiune stâncoasă din Maroc, asemănătoare cu pielea de elefant, a schimbat viziunea oamenilor de știință asupra locurilor în care ar fi putut trăi microbii antici. Descoperirea, prezentată de publicația ScienceDaily, sugerează că aceste organisme ar fi putut prospera în adâncurile oceanului, hrănindu-se cu substanțe chimice, nu cu lumina soarelui. Această ipoteză ar putea schimba modul în care cercetătorii interpretează fosile similare, posibil trecute cu vederea până acum.
Un model neașteptat în rocă
În 2016, geologul Rowan Martindale se afla într-o drumeție pe un deal din Maroc, când a observat ceva neobișnuit. O placă de rocă sedimentară prezenta o textură ridată, amintind de pielea unui elefant. Modelul a surprins-o pe cercetătoare, fiind neobișnuit pentru tipul de rocă. „M-am uitat la riduri și m-am gândit: «Acestea nu ar trebui să se afle în roci de acest fel. Ce naiba se întâmplă?»”, a declarat Martindale, profesor asociat la Școala Jackson de Geostiințe a Universității din Texas, Austin.
Texturile rocilor dezvăluie procesele care le-au modelat de-a lungul a milioane de ani. În cazul de față, suprafața ridată semăna cu niște covorașe microbiene fosilizate. Aceste structuri se formează atunci când comunități de microbi cresc pe sedimente. În acest caz, texturile păreau să păstreze un strat dens de viață microbiană care a existat cu peste 180 de milioane de ani în urmă, în timpul Jurassicului timpuriu.
Un nou mod de înțelegere
Problema majoră era contextul. Stratul de rocă în care s-au format ridurile se găsea la adâncimi de aproape 200 de metri sub suprafață. Oamenii de știință au crezut mult timp că astfel de structuri microbiene ridate se formau doar în medii mai puțin adânci, unde microbii aveau acces la lumina solară. În apele adânci, formele similare erau explicate prin alunecări de teren subacvatice.
Martindale și colegii săi propun o nouă interpretare. Aceștia sugerează că o alunecare de teren a adus nutrienți pe fundul mării, permițând microbilor să crească și să formeze structurile. Acești microorganisme nu s-ar fi bazat pe lumina solară, ci pe substanțe chimice, un proces numit chemosinteză. Afluxul de nutrienți ar fi susținut comunitățile, în timp ce eliberarea compușilor toxici de sulf ar fi descurajat alte forme de viață marină.
Implicații pentru Cercetare
Descoperirea ar putea avea implicații vaste. Dacă comunitățile microbiene chemosintetice au fost mai răspândite decât se credea, fosilele lor ar putea fi mai frecvente. Cu toate acestea, este posibil ca oamenii de știință să le fi trecut cu vederea, interpretând texturile rocilor ridate ca fiind formațiuni pur fizice. O parte din dificultate constă în lipsa unei terminologii clare pentru a distinge între structurile formate de forțe fizice și cele create de organisme vii.
