Fosilele unui embrion de Lystrosaurus, un strămoș al mamiferelor care a trăit în urmă cu 250 de milioane de ani, au dezvăluit un secret vechi: aceste creaturi se reproduceau prin depunerea ouălor. Descoperirea, realizată cu ajutorul unui supermicroscop, a clarificat un mister care preocupa paleontologii de zeci de ani. Se credea că sinapsidele, strămoșii mamiferelor, erau ovipare, asemenea ornitorincului și echidnelor.
Deși ipoteza exista de multă vreme, dovezile concrete lipseau. În cei 180 de ani de cercetări științifice, nu fusese identificat niciun ou de sinapside. Această descoperire, publicată în revista PLoS ONE, vine după 17 ani de la găsirea fosilei în Africa de Sud.
O descoperire amânată
Fosila, aparținând unui Lystrosaurus, un erbivor din perioada Permian-Triasic, a fost găsită în bazinul Karoo. Inițial, se observaseră doar fragmente de os, dar pregătirea atentă a specimenului a relevat un pui ghemuit. Echipa de cercetători bănuia că puiul murise în ou, dar nu avea tehnologia necesară pentru a confirma.
Misiunea de a confirma ipoteza a depins de Sincrotronul European din Grenoble (ESRF), un „supermicroscop” cu raze X de 10.000 de miliarde de ori mai puternice decât cele utilizate în spitale. Cu ajutorul acestui instrument, fosila a putut fi scanată cu precizie maximă, dezvăluind detalii cruciale despre structura osoasă a animalului.
Dovezi în structura osoasă
Scanările au arătat un detaliu important în mandibula micului Lystrosaurus, al cărui craniu măsura doar 4 centimetri. Osul maxilarului inferior este compus din două jumătăți care trebuie să fuzioneze pentru a permite hrănirea. În mod normal, această structură se închide cu mult timp înainte de naștere. Însă, aici, cercetătorii au observat o gaură uriașă, tipică embrionilor de păsări și țestoase înainte de eclozare. Această descoperire a confirmat faptul că era într-adevăr un ou.
Implicații și adaptare
Descoperirea aduce și o explicație a modului în care Lystrosaurus a supraviețuit extincției în masă din Permian-Triasic, în urma căreia 95% dintre speciile marine și 70% dintre vertebratele terestre au dispărut. Potrivit cercetătorilor, dimensiunea relativ mare a ouălor acestui erbivor a jucat un rol important. Ouăle mai mari rezistă mai bine la deshidratare și conțin mai multă hrană pentru dezvoltarea embrionului.
Echipa de cercetători a demonstrat, prin urmare, că strămoșii mamiferelor depuneau ouă, o concluzie obținută prin analiza atentă a unei fosile vechi de 250 de milioane de ani.
