Studenți francezi de la medicină, atrași de studiile din România după eșecul în Franța
Un număr tot mai mare de studenți francezi la medicină aleg să-și continue studiile în afara țării, în special în România, după ce nu reușesc să treacă de selecția riguroasă din primul an universitar. Această tendință ridică semne de întrebare cu privire la sistemul educațional francez și la posibilitățile de reîntoarcere a studenților în Franța. Revenirea în țară, fie pentru continuarea studiilor, fie pentru rezidențiat, este un proces dificil, cu proceduri neclare și locuri limitate.
O alegere impusă de eșec și dorința de a continua
Héloïse, o studentă franceză, este un exemplu tipic. După ce nu a reușit să treacă de probele din primul an de medicină în Franța, singura opțiune rămasă a fost să devină moașă. Un an mai târziu, și-a dat seama că medicina o atrage mai mult și a decis să încerce din nou. În doar câteva săptămâni, cererea ei a fost acceptată, și a urmat zborul de peste 2.000 de km spre România, unde studiază acum la Universitatea din Cluj. „La început e înfricoșător, dar te obișnuiești rapid, pentru că auzi mai mult franceză decât română – suntem atât de mulți”, explică ea.
Asemenea Héloïsei, mii de studenți francezi aleg să urmeze studiile medicale în străinătate, România fiind o destinație populară. Decizia lor este adesea influențată de concurența acerbă și de dificultățile de a intra în sistemul universitar francez de medicină.
Reîntoarcerea în Franța: un drum anevoios
Curtea de Conturi din Franța estimează că aproximativ 1.600 de studenți fac acest pas în fiecare an. Conform unui sondaj realizat de Le Quotidien du Médecin, numărul ar putea fi chiar mai mare, situându-se între 2.300 și 5.000. Yannick Neuder, fost ministru al Sănătății în Franța, a propus facilitarea reîntoarcerii acestor studenți în țară, anterior programului de rezidențiat, unde pot exista dificultăți în găsirea unui loc.
Héloïse spera, ca mulți alții, să se întoarcă în Franța pentru rezidențiatul medical. Acesta căuta să intre în sistemul francez, crezând că este posibil doar prin „relații”. Cu toate acestea, a fost surprinsă să constate că mai mulți studenți francezi au reușit să se întoarcă în țară. În cele din urmă, a profitat de oportunitate. „Din șase prietene, trei dintre noi am fost acceptate”. Decizia de a reveni în Franța nu a fost lipsită de provocări, ea începând studiile din nou, într-un oraș nou.
Hortense, o altă studentă care a urmat cursurile în Cluj, a estimat că „studiile în România au costat 7.500 de euro pe an”. Consensul pare să se îndrepte însă, mai degrabă, spre o nouă modalitate de admitere în stagii, urmând ca aceasta să respecte capacitățile universităților franceze.
