Intervenția autorităților în incendiu: Comparații între Elveția și tragedia din Colectiv
Eugen Iancu, bărbat care a pierdut un fiu în incendiul de la Colectiv, a făcut o incursiune critică în comparația dintre intervenția autorităților elvețiene și cea românească, după tragedia recentă din stațiunea de schi Crans-Montana. Iancu, care a trăit ororile evenimentului din 2015, a anterior a subliniat diferențele fundamentale în gestionarea situațiilor de urgență.
„Cine și-ar fi putut imagina că o astfel de tragedie se poate întâmpla în Elveția?”, se întreabă Iancu. Fostul diplomat recunoaște că, deși accidentele pot avea loc în orice colț al lumii, eficiența autorităților la fața locului face diferența. El observă că elvețienii nu au ezitat să solicite ajutor extern imediat, asigurând un transfer rapid al victimelor către spitale de specialitate.
Imediata reacție a autorităților elvețiene
În postarea sa de pe Facebook, Iancu evidențiază ordinea și eficiența autorităților elvețiene. „Ordinea asigurată de autorități imediat ce au ajuns la fața locului a fost remarcabilă. Ambulanțele erau aliniate și pregătite să transporte victimele.” Contrastând cu intervenția chaotică de la Colectiv, unde coordonarea a fost inexistentă, Iancu își amintește de haosul de atunci.
Povestind despre lipsa de organizare din 2015, el explică: „Nu a existat o coordonare clară. Schimbările constante ale liderilor în timpul intervenției au dus la confuzie și proiecția neputinței.” În contrast, la Crans-Montana, el evidențiază trierea atentă și utilizarea echipamentelor corespunzătoare, absența de care a știrbit grav din eficiența ajutoarelor în România.
O lecție de structură și organizare
Iancu subliniază discreția autorităților elvețiene, care au comunicat doar informații verificate și clare. „Este esențial ca autoritățile să aibă capacitatea de a oferi date concrete fără a se lăsa copleșite de emoții”, afirmă el. Iancu adaugă că discreția în comunicare a fost un factor esențial în calmarea panicii în rândul victimelor și al familiilor acestora.
Un alt aspect esențial în răspunsul elvețian a fost acceptarea rapidă a ajutoarelor externe. „În primele ore, transferurile către spitale specializate au început fără întârziere”, menționează Iancu, comparând această acțiune cu stilul românesc adesea plin de orgolii, în care autoritățile se feresc să recunoască lipsa resurselor.
O privire asupra sistemului de sănătate și justiție din România
Criticând sistemul românesc, Iancu afirmă cu amărăciune că, în contrast cu Elveția, „la noi, procurorii freacă menta”, în loc să avanseze anchetele legate de Colectiv. El susține că lipsa de responsabilitate și incompetența au dus la eșecuri inacceptabile în gestionarea victimelor în spitale.
„Există legi și justiție în Elveția care funcționează, diferența e flagrantă”, concluzionează Iancu, evidențiind corupția endemică și incapacitatea sistemului românesc de a proteja viețile cetățenilor.
Tragedia de la Colectiv a lăsat cicatrici adânci în România, iar Eugen Iancu, din calitatea sa de supraviețuitor al acestei experiențe traumatizante, continuă să sublinieze necesitatea urgentă a reformelor în sistemul nostru de sănătate și intervenție. Lupta sa nu este doar pentru memoria fiului său, ci și pentru un sistem care, în sfârșit, să protejeze viețile cetățenilor.
