România se confruntă cu o lipsă acută de adăposturi de protecție civilă funcționale, punând în pericol siguranța cetățenilor în caz de urgențe

România se confruntă cu o lipsă acută de adăposturi de protecție civilă funcționale, punând în pericol siguranța cetățenilor în caz de urgențe. Majoritatea spațiilor existente sunt depășite tehnologic, prost întreținute și nu oferă protecție adecvată, conform datelor oficiale. Situația ridică semne de întrebare cu privire la capacitatea țării de a gestiona eficient situațiile de criză.

Potrivit Inspectoratului General pentru Situații de Urgență (IGSU), din cele aproximativ 5.700 de adăposturi civile la nivel național, doar 545 sunt pe deplin funcționale. Restul sunt fie funcționale parțial, fie complet neutilizabile. Cu alte cuvinte, mai puțin de 10% dintre acestea oferă protecție în condiții optime.

Adăposturile din România: Vechi, neglijate și subdimensionate

Analiza datelor arată o realitate sumbră. Un audit realizat de Curtea de Conturi a României a scos la iveală că 73% din adăposturi au fost construite înainte de 1990. Acestea au, prin urmare, o vechime de peste 35 de ani, ceea ce implică uzura materialelor și necesitatea unor reparații urgente. Normele tehnice care reglementează aceste spații sunt, de asemenea, învechite, unele datând din anii 1970. Instrucțiunile de utilizare, în multe cazuri, lipsesc cu desăvârșire.

Numărul adăposturilor a scăzut constant în ultimul deceniu. Dacă în 2013 erau 7.424, în 2023 mai existau doar 5.072, o scădere de peste 31%. Acoperirea teritorială este, de asemenea, limitată, doar 319 localități din cele peste 3.000 din România având astfel de spații, preponderent orașe și municipii.

Investiții insuficiente și controale slabe

Investițiile necesare pentru a aduce adăposturile existente la un standard minim sunt considerabile. Autoritățile estimează că ar fi nevoie de aproximativ 278 de milioane de lei. Între 2022 și 2024, au fost reabilitate doar 458 de adăposturi, un ritm mult prea lent.

Problemele nu se opresc aici. La construcțiile noi, cerința legală de a include adăposturi nu este întotdeauna respectată. Lipsa controalelor eficiente la recepția lucrărilor face ca unele proiecte să fie finalizate fără aceste spații vitale.

Deși există inițiative locale, cum ar fi reamenajarea adăposturilor în București de către unele primării de sector, acestea nu rezolvă problema de fond. Diferența față de alte state europene este flagrantă. În Finlanda, de exemplu, există peste 50.000 de adăposturi, capabile să protejeze aproximativ 87% din populație.

În contextul actual, lipsa unui sistem funcțional de adăpostire reprezintă o vulnerabilitate majoră pentru România. Potrivit ultimelor raportări oficiale, măsurile adoptate până acum au fost limitate și punctuale, fără o strategie națională coerentă pentru a spori rapid gradul de protecție al populației.

Stefan Munteanu

Autor

Lasa un comentariu