Victoriile politice nu se obțin doar prin intermediul platformelor online. Analiza strategiei electorale din Ungaria și România evidențiază limitele propagandei digitale și importanța contactului direct cu alegătorii. Lecția principală, sugerată de evenimente recente, este că prezența fizică și dialogul autentic rămân cruciale.
Ascensiunea lui Peter Magyar și lecția Ungariei
În Ungaria, partidul Fidesz al lui Viktor Orban a investit masiv în controlul mediatic și în propaganda online. Cu toate acestea, adversarul Peter Magyar a avut o creștere spectaculoasă, vizitând orașe, zone rurale și baștionul Fidesz, unde a vorbit cu oameni. Această abordare a compensat blocada mediatică și a demonstrat că propaganda virtuală are limite. Rețelele sociale încurajează indignarea, conflictul și polarizarea. Ele sunt mai eficiente pentru demolarea, nu pentru guvernare, fapt dovedit și în contextul politic al României.
Eșecurile campaniilor digitale în România
În România, în 2024, alianța PSD-PNL și aparatul de stat condus de președintele Iohannis au încercat să contracareze extremismul prin intermediul clipurilor fabricate și sondajelor de opinie. Cu toate acestea, rezultatele au fost dezamăgitoare. Eșecul a evidențiat limitele utilizării tehnologiilor digitale fără o înțelegere profundă a contextului social. Alegătorii nu au ieșit la urne doar datorită clipurilor online, ci din cauza unor temeri concrete. Nicușor Dan a câștigat turul doi, nu prin strategii sofisticate pe social media, ci prin imaginea unui om recognoscibil.
Internetul și emoția vs. legitimitate
Internetul este un instrument potrivit pentru amplificarea emoțiilor, dar nu pentru construirea legitimății politice. Poți stârni panică online, dar e mai greu să convingi milioane de oameni că ești competent. Rețelele sociale pot fi utilizate de actori externi pentru a perturba societățile democratice. Pentru a contracara aceste influențe, sunt necesare reglementări anti-rețele de boți și autorități eficiente. Modelul rusesc, bazat pe control instituțional și suprimarea opoziției, demonstrează că în autocrații, algoritmii sunt doar un element de decor.
În România, în contextul alegerilor prezidențiale din 2025, în ciuda eforturilor de propagandă, prezența fizică a candidaților și interacțiunea cu electoratul continuă să fie un factor decisiv.
