Deficitul de vitamina D: Mai mult decât lipsa soarelui și a suplimentelor
Problema deficitului de vitamina D este una dintre cele mai răspândite la nivel global. Mulți oameni apelează la suplimente sau petrec mai mult timp la soare, însă analizele medicale indică adesea valori surprinzător de mici. Recent, cercetătorii sugerează că mecanismul este mai complex decât se credea inițial, implicând și capacitatea organismului de a absorbi vitamina D. Surprinzător, un organ adesea trecut cu vederea, pancreasul, ar putea juca un rol determinant.
Pancreasul, un actor-cheie în absorbția vitaminei D
Pancreasul este cunoscut pentru rolul său în producerea insulinei și controlul glicemiei, dar contribuie și la digestia alimentelor, în special a grăsimilor, prin enzimele pe care le secretă. Vitamina D este o vitamină liposolubilă, ceea ce înseamnă că pentru a fi absorbită corespunzător, organismul trebuie să digere eficient grăsimile. Dacă pancreasul nu produce suficiente enzime digestive, acest proces devine incomplet. În astfel de situații, vitaminele liposolubile, cum ar fi vitamina D, nu pot fi absorbite corect, indiferent de cantitatea ingerată. Această afecțiune este cunoscută sub numele de insuficiență pancreatică exocrină (EPI) și este mai frecventă decât se crede.
Un studiu publicat în jurnalul „Pancreas” a analizat pacienți cu diferite grade de inflamație pancreatică. Rezultatele au arătat că 84% dintre aceștia sufereau de insuficiență pancreatică exocrină, 62% aveau deficit de vitamina D, iar 35% prezentau deficit de vitamina A. Prezența simultană a mai multor deficiențe de vitamine liposolubile sugerează că problema nu este lipsa nutrienților, ci dificultatea organismului de a-i absorbi. Dieta modernă, bogată în alimente procesate, stresul cronic și tulburările metabolice pot supune pancreasul unui stres constant, generând astfel probleme.
Legătura dintre ficat și pancreas
Organele sistemului digestiv nu funcționează independent, iar ficatul și pancreasul sunt strâns legate. Problemele ficatului pot afecta pancreasul și invers. Cercetările publicate în „Scientific Reports” arată că stresul oxidativ și inflamația ficatului pot duce la creșterea enzimelor hepatice (ALT și AST), ceea ce poate declanșa inflamație și la nivelul pancreasului. Suprasolicitarea ficatului poate contribui indirect la probleme pancreatice, afectând digestia grăsimilor și absorbția vitaminelor.
Reducerea stresului asupra ficatului poate ajuta indirect pancreasul să funcționeze mai eficient. Glutationul, considerat principalul antioxidant al organismului, joacă un rol important în acest sens. Administrarea de N-acetilcisteină (NAC) poate contribui la scăderea nivelului enzimelor hepatice crescute, indicând o mai bună gestionare a stresului oxidativ de către ficat. De asemenea, consumul de broccoli, usturoi zdrobit și legume crucifere poate susține aceste procese.
Un studiu publicat în „PLOS ONE” a analizat efectele ceaiului verde rooibos asupra sănătății pancreatice. Această plantă este bogată în flavonoide antioxidante, iar rezultatele au indicat că poate reduce stresul oxidativ asupra pancreasului. Antioxidanții din rooibos au demonstrat capacitatea de a diminua stresul metabolic, de a reduce moartea celulară programată și de a susține funcționarea normală a organului.
În septembrie 2024, Societatea Română de Gastroenterologie va organiza un simpozion dedicat bolilor pancreasului și rolului vitaminei D în sănătatea digestivă.
