„Wuthering Heights” în viziunea lui Emerald Fennell: o reinterpretare controversată
Filmul „Wuthering Heights”, regizat de Emerald Fennell, a generat controverse remarcabile în rândul criticilor și spectatorilor, fiind considerat o adaptare dirijată de un tip de umor și distanțare față de sursa originală. Lansat de Valentine’s Day, pelicula reinterpretează clasicul roman al Emiliei Brontë într-o manieră care contrastază puternic cu adâncimea emoțională și tensiunile sociale din carte.
O viziune proaspătă sau o simplă caricatură?
La prima vedere, Fennell a dorit să onoreze lectura sa inițială a romanului, dar rezultatul este o transpunere hibridă. Cea mai mare parte a filmului plasată pe o coloană sonoră modernă, pe ritmuri de Charli XCX, creează o ambianță care depășește granițele stilului gotic pe care Brontë l-a imaginat. „Cathy și Heathcliff, când nu sunt îmbrăcați în costume absurde, se „distract” pe câmpurile sălbatice. Această alegere a regizoarei a stârnit imediat valetul de controverse”, notează un critic de la The Guardian.
Începutul filmului, cu o scenă șocantă de spânzurare, pare să încerce să stabilească o legătură între sex și moarte, dar pare a fi o exagerare care nu rezonează cu gravitatea realităților din secolul XIX. Publicul a fost luat prin surprindere, ceea ce a dus la o reacție mixtă din partea spectatorilor.
Reacții din partea spectatorilor
Filmul a atras în mod special un public feminin, cu o audiență preponderent feminină prezentă la proiecții, conform unui spectator: „M-am așteptat la o poveste de dragoste clasică, dar am fost surprinsă de felul în care a fost tratată relația dintre Cathy și Heathcliff”.
Deși Fennell a dorit să aducă un anumit sex-appeal în poveste, personajele principale, interpretate de Margot Robbie și Jacob Elordi, par mai degrabă caricaturizate. Un critic a elogiat interpretarea lui Robbie, dar a observat: „Este greu să o crezi pe Cathy când poartă astfel de haine gândite să o umilească. Să te îmbraci în corsete nu înseamnă automat a redescoperi o poveste de dragoste”.
O poveste lipsită de profunzime
O critică recurrentă este lipsa profundității în caracterizarea personajelor. Fennell reinterpretează personajul Nelly, slujitoarea naratoare, transformând-o într-o maestră a intrigilor. Această alegere adaugă un nivel de melodramă ce nu reflectă complexitatea relației dintre Cathy și Heathcliff.
„Fennell pare să nu aprecieze și să nu înțeleagă cum opresiunea socială poate influența iubirea”, a comentat un specialist în literatură. Schimbarea tonului și a subiectului face ca filmul să fie mai mult o fantezie sexuală colorată, decât o explorare a iubirii interzise dintre cele două personaje.
Așadar, deși „Wuthering Heights” promitea să ofere o reinterpretare contemporană a unui clasic, el se dovedește a fi mai degrabă o lucrare controversată, care poate lăsa spectatorii frustrați. Cu siguranță, va continua să stârnească discuții aprinse în rândul iubitorilor de literatură și cinefili.
