Attila Kun, fostul mare fotbalist al UTA-ei și al echipei naționale, încă practică sportul la 77 de ani. Într-un interviu acordat în dimineața unei duminici, înainte de repriza sa obișnuită de alergare, Kun a împărtășit detalii din cariera sa impresionantă, dar și despre viața sa după ce a părăsit România.
De la UTA la Națională și exilul forțat
Kun, cunoscut și sub numele de Kun II, se menține activ prin alergare, parcurgând de două ori testul Cooper, adică aproximativ 6.000 de metri, de două ori pe săptămână. Antrenamentele sale includ și gimnastică pentru a-și menține coloana vertebrală și mușchii în formă. A fost un atacant de temut, ajungând cu UTA Arad până în sferturile Cupei UEFA în sezonul 1971-1972. A îmbrăcat de 17 ori tricoul echipei naționale, marcând 3 goluri.
Înainte de Revoluție, Kun a fost forțat să părăsească România din cauza refuzului său de a ceda în fața presiunilor Securității, într-un meci cu Dinamo. De atunci, trăiește în Germania, unde antrenează tineri fotbaliști, cu vârste de până la 18 ani, la o școală de fotbal din Schorndorf, aproape de Stuttgart. „Sunt un perpetuum mobile, mă mișc fără întrerupere”, își descrie el stilul de viață activ.
„Furat” de la FC Bihor pentru a juca la UTA
Cariera lui Kun la nivel de cluburi a fost împărțită între Crișul Oradea, prima sa dragoste, și UTA Arad, marea sa dragoste fotbalistică. Transferul său la Arad a avut o poveste neobișnuită. „Am fost furat!”, a declarat Kun, explicând că transferul s-a produs în 1970, după ce UTA a eliminat-o pe Feyenoord. A acceptat provocarea de a juca pentru UTA, chiar dacă trebuia să-l înlocuiască pe Otto Dembrovschi, golgheterul echipei. A fost un risc, mai ales din cauza rivalității dintre Oradea și Arad. Autoritățile au fost nemiloase, familia sa a fost evacuată din locuința oferită de Crișul Oradea. După ce a stat o vreme la un hotel, a primit un apartament în Arad.
În sezonul în care UTA a ajuns în sferturile Cupei UEFA, echipa a ratat titlul la mustață. Dinamo a profitat de accidentările jucătorilor de bază, reușind să câștige campionatul. Kun își amintește cu nostalgie de acea perioadă, când juca cu stadionul plin.
Momente de groază din cauza lui Dinamo și exilul
Experiența lui Kun cu regimul comunist a fost marcată de presiuni și amenințări. După un meci cu Dinamo, în care a refuzat să cedeze, a fost sechestrat în vestiar și, ulterior, forțat să părăsească țara. „Mâine poți să mergi după pașaport și să pleci din țară”, i s-a spus. A fost un moment dificil, deoarece nu i s-a permis să-și ia cu el fiica, în vârstă de șase ani. A reușit să o aducă în Germania abia după zece luni. În Germania, a fost primit cu brațele deschise, primind rapid un apartament și sprijin pentru reîntregirea familiei. A jucat fotbal încă șase ani, ulterior, a devenit antrenor.
Attila Kun s-a remarcat nu doar ca jucător, ci și ca antrenor. A obținut toate gradele de antrenor, inclusiv cel mai înalt nivel, sub supravegherea lui Berti Vogts, fostul antrenor al echipei naționale a Germaniei.
