Aliații europeni ai Statelor Unite își exprimă îngrijorarea cu privire la posibilitatea ca echipa americană de negociere să grăbească un acord-cadru cu Iranul. Potrivit diplomaților, o astfel de abordare ar putea compromite aspecte tehnice cruciale ale dosarului nuclear. Scopul ar fi obținerea unui succes diplomatic rapid pentru președintele Donald Trump, dar cu riscul de a lăsa probleme nerezolvate.
Diplomații europeni, cu experiență în negocierile cu Teheranul, avertizează că un acord superficial ar putea genera luni sau chiar ani de discuții complicate. Acestea ar fi necesare pentru clarificarea detaliilor programului nuclear iranian și a ridicării sancțiunilor.
„Îngrijorarea nu este că nu va exista un acord, ci că va exista un acord inițial slab, care va crea probleme fără sfârșit mai târziu,” a declarat un diplomat european de rang înalt. Administrația americană a respins aceste critici, Casa Albă subliniind că Donald Trump are „un istoric dovedit în obținerea unor acorduri bune”.
Marginalizare și divergențe în dialog
Franța, Marea Britanie și Germania, țări care au inițiat negocierile nucleare cu Iranul din 2003, se simt marginalizate în actualul proces. Între 2013 și 2015, aceste state au colaborat cu Washingtonul pentru a finaliza acordul nuclear cunoscut sub numele de Joint Comprehensive Plan of Action (JCPOA). Acest acord limita programul nuclear iranian în schimbul relaxării sancțiunilor.
Statele Unite s-au retras din acest acord în 2018, în timpul primului mandat al lui Donald Trump. Acesta a calificat acordul drept „extrem de dezechilibrat”. Discuțiile actuale au loc la Islamabad, reluând formula clasică: restricții nucleare în schimbul relaxării sancțiunilor.
Cu toate acestea, diplomații avertizează că neîncrederea profundă dintre părți și diferențele de abordare ar putea conduce la un acord fragil. „Ne-au trebuit 12 ani și un volum imens de muncă tehnică pentru acordul din 2015. Crede cineva cu adevărat că acest lucru poate fi realizat în 21 de ore?” a menționat Federica Mogherini, coordonatorul negocierilor din perioada 2013-2015.
Aspecte tehnice și obstacole
Un posibil acord inițial ar putea avea un caracter general, structurat în jurul a două componente: una nucleară și una economică. Dosarul nuclear este însă cel mai sensibil punct. Negocierile se concentrează în prezent asupra stocului Iranului de uraniu îmbogățit la 60%.
Printre opțiunile discutate se numără diluarea acestui material sau transferarea unei părți din stoc în afara țării. Turcia și Franța sunt menționate ca posibile destinații. Iranul insistă asupra dreptului său de a îmbogăți uraniu în scopuri civile. Donald Trump a cerut public oprirea totală a acestui proces.
Diplomații europeni subliniază rolul esențial al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA). Aceasta ar trebui să aibă mecanisme de verificare extinse și acces deplin la instalațiile nucleare iraniene. Pe plan economic, Teheranul urmărește deblocarea fondurilor înghețate în străinătate.
Potrivit diplomaților, conflictul regional a întărit poziția Iranului la masa negocierilor. Teheranul cere garanții de neagresiune, după atacurile din trecut. Statele din Golf solicită includerea în discuții a programului balistic iranian. Israelul cere restricții maxime asupra capacităților militare ale Iranului.
Oficialii europeni atrag atenția că negocierile sunt extrem de tehnice. „O negociere cu Iranul este meticuloasă și subtilă: fiecare cuvânt contează. Nu este ceva ce poate fi grăbit”, a declarat Gerard Araud, fost negociator-șef al Franței.
Sursa: Bursa
