Conform G4Media: Joggingul și tenisul, aliate neașteptate în lupta cu artroza
Un studiu recent, care a analizat datele a aproape 18.000 de persoane diagnosticate cu osteoartrită, sugerează o schimbare de paradigmă în ceea ce privește recomandările medicale legate de activitatea fizică. Rezultatele indică faptul că persoanele care au continuat să practice sporturi cu impact moderat spre ridicat, precum joggingul sau tenisul, au prezentat o probabilitate mai mică de a necesita intervenții chirurgicale de protezare a articulațiilor. Aceste descoperiri, publicate de MEDIAFAX, contrazic recomandările tradiționale care sfătuiesc pacienții cu osteoartrită să evite mișcările solicitante.
Contracaraea recomandărilor medicale tradiționale
În mod tradițional, pacienții cu osteoartrită au fost sfătuiți să opteze pentru activități cu impact redus, cum ar fi înotul sau mersul pe jos, pentru a minimiza stresul asupra articulațiilor afectate. Această abordare se baza pe premisa că mișcările bruște sau repetitive ar putea accelera degradarea cartilajului. Totuși, noul studiu aduce în discuție această presupunere, sugerând că o evitare completă a exercițiilor cu impact ar putea să priveză pacienții de beneficiile fizice și mentale ale mișcării.
Ce dezvăluie cercetarea asupra exercițiilor cu impact
Cercetarea, coordonată de Bernard Liew de la Universitatea din Essex, a monitorizat 17.661 de persoane cu osteoartrită. Participanții au fost clasificați în funcție de nivelul de intensitate și impact al activităților fizice practicate, de la cele cu impact redus la cele cu impact ridicat, care au inclus jogging, tenis, schi, acrobații, balet și drumeții. Ulterior, s-a urmărit dacă aceștia au necesitat proteze totale de șold sau de genunchi pe parcursul a 12 luni.
Rezultatele au fost notabile: persoanele care au practicat activități cu impact ridicat au demonstrat o reducere semnificativă a riscului de a necesita o proteză de șold, cu o probabilitate cu până la 48% mai mică. De asemenea, nu s-a constatat o predispoziție crescută către necesitatea unei proteze de genunchi în rândul acestui grup. Bernard Liew subliniază că există o percepție larg răspândită că pacienții cu osteoartrită ar trebui să migreze automat către activități cu impact redus, însă constatările lor contestă această presupunere.
Beneficiile neașteptate ale mișcării regulate
Oprirea completă a exercițiilor cu impact ridicat ca o recomandare generală ar putea însemna, de fapt, pierderea unor beneficii importante. Activitatea fizică, indiferent de nivelul de impact, contribuie la menținerea unei bune condiții fizice, la gestionarea greutății corporale și la îmbunătățirea stării mentale. Studiul sugerează că menținerea unui stil de viață activ, prin includerea unor sporturi precum tenisul sau joggingul, chiar și în prezența osteoartritei, ar putea fi benefică pe termen lung.
Cercetătorii avertizează totuși că acest studiu identifică o asociere, nu demonstrează neapărat o relație cauzală directă. O altă explicație posibilă este că persoanele cu forme mai puțin severe de osteoartrită sunt mai predispuse să continue activități fizice mai solicitante, ceea ce, implicit, le face mai puțin susceptibile de a necesita proteze articulare. Cu toate acestea, datele ridică semne de întrebare asupra recomandărilor medicale actuale și deschid calea pentru noi cercetări.
Sursa: G4Media
