Avocatul general al Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a emis o opinie care ar putea schimba modul în care statele membre limitează accesul la studiile medicale pentru studenții nerezidenți. Magistratul Jean Richard de la Tour consideră că țara care i-a format pe elevi în învățământul secundar nu poate folosi automat criteriul rezidenței pentru a restricționa accesul la facultate. Decizia are potențialul de a afecta alte cazuri similare din UE.
Cazul Axel Dris și implicațiile sale
Cazul în discuție îl privește pe Axel DRIS, un cetățean luxemburghez, care a urmat liceul în Arlon, Belgia. Deși a promovat examenul de admitere la medicină în 2022, el nu a obținut certificatul necesar înscrierii din cauza cotelor impuse pentru nerezidenți. Avocatul general consideră că o astfel de legislație națională, care nu tratează la fel studenții care au urmat liceul în Belgia, dar locuiesc într-un alt stat membru, contravine dreptului Uniunii. Aceasta ar reprezenta o restricție a liberei circulații, justificată doar dacă urmărește un scop legitim și respectă proporționalitatea.
Instanța belgiană trebuie acum să analizeze dacă există riscuri reale pentru sănătatea publică, bazându-se pe o analiză obiectivă și cuantificată. Simplul criteriu al rezidenței nu poate fi considerat suficient, mai ales dacă studentul are o legătură reală cu statul respectiv. Astfel, faptul că DRIS a urmat liceul în Belgia, petrecând cea mai mare parte a timpului acolo, arată o legătură similară cu cea a unui rezident.
Impactul asupra statelor membre și libera circulație
Dacă va fi urmată de Curte, opinia avocatului general ar putea obliga statele membre să justifice mai riguros orice limitare a accesului la studii bazată pe statutul de nerezident. Acestea ar trebui să demonstreze, prin date obiective, că o astfel de restricție este necesară, adecvată și proporțională. Cazul testează tensiunile dintre libera circulație și dreptul statelor de a-și organiza accesul la profesiile reglementate, inclusiv pentru protecția sănătății publice.
Potrivit opiniei, o abordare bazată pe simpla rezidență, fără a lua în considerare legăturile reale ale studentului cu statul respectiv, nu este compatibilă cu dreptul Uniunii. Instanța națională trebuie să evalueze inclusiv existența unor măsuri mai puțin restrictive. Hotărârea Curții, care va fi pronunțată ulterior, va fi obligatorie pentru instanțele naționale sesizate cu probleme similare.
