O nouă profesie câștigă teren în lume, dar încă își caută locul în România: cea de „doula a morții”, o persoană care oferă sprijin emoțional și practic pacienților aflați în faze terminale și familiilor acestora. Conceptul, inspirat de „doulele” care asistă femeile în timpul sarcinii și nașterii, se concentrează pe însoțirea și susținerea în momentele dificile ale vieții.
Un sprijin holistic în fața sfârșitului
Rolul unei „doula a morții” este unul complex și variat. Aceasta poate ajuta pacienții să își exprime temerile, să își organizeze ultimele dorințe sau chiar să planifice detalii legate de funeralii. De asemenea, oferă suport emoțional familiilor în perioada de doliu și se ocupă de aspecte practice, de la organizare până la gesturi simple de ajutor. Esența acestei profesii stă în prezența constantă și în capacitatea de a asculta fără judecată. În țări precum Statele Unite, Marea Britanie sau Canada, „death doula” este o profesie deja recunoscută, uneori integrată în sistemele medicale. Există cursuri, certificări și chiar recunoaștere în spitale.
În Italia, deși profesia este la început de drum, există persoane care practică acest rol, uneori sub denumiri precum „doula a trecerii”. Activitatea se poate desfășura în baza legislației privind profesiile nereglementate, însă lipsa unui cadru clar generează scepticism. Specialiștii consideră că rolul acestor persoane poate fi important, mai ales pentru a combate izolarea socială în care ajung adesea bolnavii sau vârstnicii.
România: între voluntariat și îngrijiri paliative
În România, conceptul de „doula a morții” există, dar nu este recunoscut ca profesie distinctă și nici reglementat oficial. Rolul este preluat parțial de voluntari, consilieri în doliu sau specialiști din zona îngrijirilor paliative. Totuși, nu există o structură clară sau certificări standardizate. Sistemul medical românesc oferă sprijin psihologic pacienților în faze terminale, dar abordarea este mai degrabă una clinică, iar componenta de însoțire personală și emoțională specifică acestei profesii este limitată.
Lipsa unui cadru legal și reticența culturală față de discuțiile despre moarte fac ca această activitate să se afle într-o fază incipientă. Totuși, interesul pentru educația legată de finalul vieții, inclusiv pentru concepte precum „testamentul biologic”, este în creștere. Apariția unor asociații și programe de formare arată că domeniul începe să se organizeze, chiar dacă nu există încă un traseu standard pentru cei care doresc să devină „doula a morții”.
Sursa: Mediafax
